Pozele şi filmarea nunţii
Eu când m-am însurat am zis să nu mai luăm fotograf şi cameraman, că sunt destui care fac poze şi filmează.
Cea mai mare prostie am făcu-o.
Poze avem ceva ceva, nu-s profi, dar merg după o Photoshopare…
Însă filme… am două dvd-uri.
Dar nu mă uit la ele. E sub orice critică filmat.
Trebuia scule profesioniste şi om care să se priceapă. Prietenii care-ţi filmează la nuntă fac ce se pricep, dar nu e îndeajuns.
Trebuia noi să luăm un fotograf de nuntă din Bucureşti şi terminam povestea.
Are omul ăsta nişte poze făcute de rămâi mut…
Aşa da fotograf…
În rest totul a fost frumos la nuntă.
Că eu nu dansam a fost partea a doua.
Toate temerile noastre s-au terminat când am ajuns la restaurant.
Neveste-mii îi era frică să n-o facă de ruşine rochia de mireasă să nu-şi rupă vreun voal ceva, dar totul a fost cum nu se poate mai bine.
Mncarea a fost excelentă, băutura şi mai şi 
Dj-ul şi-a făcut treaba onorabil şi toată lumea s-a distrat.
Cu acest post particip la alt concurs marca blogatu.
Acu aştepăm câştigătorul să fie extras… Deja mi-am ros toate unghiile, inclusiv pe-ale nevestii…
Bradul de Crăciun
Bă ce n-am văzut tot anul am văzut acum.
Adică beteală, brăduţi, globuleţe, căcănele, păcănele, triciclete…
Şi deh, cum majoritatea îşi puseră poze cu bradul (iete bă a lu’ Petronela, iete ce brad mişto am, zici că e Pitt), aşa mă gândii eu dupe multe strofocări şi întinări să zic şi povestea bradului meu.
Când eram mititel, prin perioada comuistă, ai mei au luat în vreo 2-3 ani brazi naturali.
Nu de alta dar mie-mi plăceau mult cum erau ei aşa împodobiţi şi mi-era mai mare dragul să agăţ globuri în el.
Zic de numa 2-3 că după ce mă săturam de ei, prin aprilie-mai aşa (obicei ce a rezistat până-n prezent) trebuia să luăm globurile din el şi pe dânsul sărmanul să-l aruncăm.
Zis şi făcut, numă că după 2 luni de stat în sufragerie, ţi se umplea casa de ace d-alea.
Câte ace n-am luat în picioare…
Aşa că după o scurtă sfătuire între ai mei (- La anul luăm unul de plastic. – Bine!) s-a purces la cumpărarea unui brăduţ artificial. Făcut de Flaro, cine ştie câştigă. Făceau ăia de la Flaro tot felul de drăcăreli, mai aveam un breloc pe care l-am purtat 15 ani până s-a spart…
După o perioadă de aproape 20 de ani am renunţat la brăduţ (1,20 m, format din bucăţi mici de plastic) şi am luat altul.
Tot artificial, dar mare. Are 2 metri şi seamănă cu unul natural, d-ăla de la mama lui, cu multe braţe, multe ace.
Dar beleaua e că şi ăstuia îi cad acele fâşiile de plastic din care-i făcut.
Mă rog, o dată-n an e Crăciunul, chiar şi pentru 3 luni.
Iete-l în toată splendoarea lui de brad!
În modul cel mai serios spus acum, nu e făcut ca la carte. Când eram mic mi-era mai mare dragul să împodobesc la el. Cu timpul am început s-o facem fără chef, fără niciun fel de bucurie în suflet.
PĂCAT!
Astea fiind spuse, anunţ pe această cale că bradul meu participă aici la concursul de mister Brad 2011-2012.
Premiile vor consta în stick-uri de memorie (3 la număr oferite de blogatu), precum şi de 2 hostinguri, precum şi de un domeniu la alegere .com, .net, .org, + găzduire babană oferite de gsoftcentral.
Tre să mulţumim olteanului de Blogatu pentru această oportunitate.
- Zi bă Bradule şi tu merci!
- Jingăl bel, jingăl bel…
- Instalaţia mamii ei de treabă, numa neromânisme cântaţi. Un “Astăzi s-a Născut Hristos” nu ştiţi…
La mulţi ani!
Cu oarecare întârziere urez şi eu tradiţionalul “La mulţi ani” printr-o poză care face cât mii de cuvinte.
Sau vă lasă fără cuvinte…
Derulaţi mai jos…
Publicitate Online – sau cum să te faci cunoscut!
Păi dacă n-ai blog și nu-ți arde să-ți faci, dar te vrei vedetă, trebe să faci următoarele:
1) Dacă ești femeie, bagă-ți silicoane și pozează goală. Bagă-te pe felie cu un fotbalist, de preferință cunoscut. Nu, Gică Bărneci de la FC Scuipă-n Dunăre, divizia F nu e OK.
2) Dacă ești bărbat, fă-te fotbalist. Dacă n-ai succes sau habar n-ai să joci, te poți apuca de furat sau vândut droguri.
Nu e legal, dar or să umble după tine pițipoancele și gaborii. Ăla trai nene… Adrenalină, nu jucărie.
Asta în cazul în care n-ai blog.
Dar dacă ai, te-ai scos.
De ce?
Uite niște băieți de treabă, ajutați de niște tipe bune (la suflet și nu numai), s-au gândit să ne ajute.
Ei sunt Articole-Sponsorizate.ro și aici e concursul ăsta de care tot zisăi până acum.
Treaba e simplă. Să ai scrise peste 20 de articole și să mai scrii unul folosind temele cerute de ei.
Și aia e.
Se pot câștiga multe premii. Toată lumea câștigă.
Flăcăii ăștia te ajută s-ți faci blogul cunoscut. Nu știu cum, dar am prins niște idei ca Google Adware Adwords sau naiba știe și Optimizare SEO
Asta cu optimizarea sună bine. Nu de alta, dar dacă ești o tufă de Veneția ca mine și pui poză de 3 mega pe prima pagină, apăi îți crește barba până se încarcă poza aia pe telefon de exemplu.
Echipa asta mișto te învață să pui poză la fel de mare, dar de numa 300-400k. Ei știu cum.
Na, cam asta e tot.
Dacă nici așa mură-n gură nu reușești să faci ceva, ai rupt-o-n fericire.
Adică o rupi și ești fericit.
Ca atunci când te lovești la noadă, îți vine și să râzi și să plângi în același timp…
Jurnalul ilustrului necunoscut – 2
Prima parte
… nenorocitul de tramvai era un 22 care făcea la dreapta și nu mergea drept înainte cum îi trebuia!
- Pfoai… bă ești nebun la cap? începu el să urle la vatmanul impasibil. Aștept tramvaiul de juma de oră și nu vine. Când vine 51?
- E, vine domne, făcu imprudența de-a răspunde un domn în costum de pe refugiu.
- Să vină pe mama mă-sii că m-am săturat de tramvaiele și metrourile lor.
În sfârșit plecă tramvaiul 22 iar după alte 5 minute de chin, sms-uri și înjurături ajunse abia venind un 51 vechi, amărât care din fabrică nu putea depăși 20 km/oră.
Fiind construit de peste 30 de ani, acu abia mai prindea un 10 km/oră.
După altă jumătate de oră de nervi, ajunse la locul de întâlnire, unde îl văzu pe ăla de-l aștepta fără nicio tragere de inimă.
- Mă scuzi fratele meu, mâncați-aș, da’ nu a venit tramvaiul bun.
- Eu te mai așteptam fix 2 minute și plecam, nu pot să lipsesc așa de la muncă, răspunse ăla cu sictir în voce.
- Uite fratele meu, telefonu’, e ca nou, e bun, s-aude bine, face poze mișto, bateria ține 3 zile, dar nu am căști și cablu de date la el.
- Păi în anunț ziceai că ai pachet full, adică totul la el. Acu zici că n-ai aia și aia… Îmi pare rău, eu vreau să-l dau în dar cumnatului, dar nu are toate alea la el, nu-l iau.
-Hai mă frate, zău, nu le-am găsit dă-le dracu, că căștile costa 0 lei și cablul de date e 10 lei pe okazii…
- Îmi pare rău, pe el nu-ți pot oferi decât 150 RON. Mă mai costă toate alea, am de umblat după ele, deseară e ziua ăluia, așa că ori accepți 150 RON ori mă duc că am mai vorbit cu unul cu toate alea la el…
- Bine fratele meu, 150 e bine, zise ilustrul nostru necunoscut printre dinți… E bine și-așa…
Terminară afacerea secolului, fiecare plecând în treaba lui.
Deja se făcuse destul de târziu așa că “eroul” nostru obosise.
Intră în McDonald’s să-și ia ceva de haleală că deja vedea numa fripturi.
Acolo, coadă mare, ca la bilete la Florin Salam în Ferentari…
După alte 10 minute de așteptat, în care nu-i venise să se uite ce au ăia de haleală și de băutură, îi veni rândul și zise:
- Ce aveți de halit?
…
Pum pum – Fernando de Azevedo
O melodie de neuitat.
De fapt videoclipul…
Pum Pum by N.E.M.O from Fernando De Azevedo on Vimeo.
Șefi și subalterni
Dacă o poză face cât 1000 de cuvinte, 6 poze fac cât 6000 de cuvinte, da?
După incursiunea asta matematică, uitați-vă la cele 6 poze. Fără șefi prin preajmă de preferat…
Protected: Post parolat
A Clockwork Orange
Un film excepțional… Ceva mai dificil pentru unii, dar un film de excepție
Prima parte:
Sintel
Abia am văzut acest scurt-metraj.
Este de-a dreptul emoționant, deși mă așteptam la șirul poveștii.
Însă mie mi-a plăcut.