Monthly Archives: December 2009

Hruscă – Chuck Norris al Românilor

Hrusca nu se intreaba, el isi raspunde

Hrusca-i Hrusca si iarasi Hrusca

Hrusca pentru noi este Chuck Norris 2

Hrusca l-a vazut pe Zdreanta

Hrusca a baut rabdari prajite

Hrusca a facut un nod fara nicio legatura

Hrusca a jucat intr-un film indian mut

Cand conduce Hrusca se autodepaseste

Politia il opreste pe Hrusca doar ca sa-i umfle roata

Hrusca face plinul din mers

Hrusca nu are nevoie de casa de discuri, are chitara cu DVD-writer

Hrusca minerul isi construieste singur lerul

Hrusca poate sa induca a 3a era glaciara

Manelele cantate de Hrusca vindeca cancerul, dar Hrusca nu canta manele

Hrusca poate sa meaga intro roata pe tricicleta cu spatele

Geta e sora lui Hrusca

Hrusca poate sa omoare un yak de la 500m cu gloante mentale

Hrusca a ciocnit 2 protoni

Hrusca poate sa transforme aerul in atmosfera

Hrusca a salvat-o pe Scufita Rosie

Hrusca se hraneste fara sa manance

Cand pica soarele Hrusca isi pune o dorinta

Eternitatea e contemporana cu Hrusca

Hrusca și-a luat jucarii de pisici și medalioane pentru caini

Planeta mediocrilor

O carte de-a fost publicată prima dată la editura Cassandra, la începutul anilor ’90… Am râs de-am leşinat când am citit-o…


planeta mediocrilor
Asculta mai multe audio Haioase

Dacă aveţi timp o oră, radeţi de vă cacăţi pe voi…
Enjoy!

Ţugulea salvează onoarea Mirelley

Ei, dracii moşului, după ultimele grozăvii ale lui Ţugulea împotriva nymerilor comuişti, avea nevoie de o vacanţă ne-meritată.
A fost trimis pe Bărbia de Azur, la cazino.

Evident, a luat banii pe care i-a câştigat din vânzarea împărăţiei la negru, verde, galben, şi turcoaz împărat.
Adică a făcut omu’ cam 500 de lire sterlinge, restul i-a băut şi-a băgat în el anabolizante.

Aşa arăta surprins de camerele de luat vederi, poze şi video ale cazinoului

Eh, dracii mei, evident că acolo pierdu toţi gologanii câştigaţi cu sudoare şi spermare, pentru că era doar un ţăran prost cu pi (3,14) clase, gimnaziale şi academice.

Fu dat afară de paznicii cazionului, după ce încercase să pună cu forţa pula mâna pe preafrumoasa Slobozeana

Îmi cer scuze cetitorilor pentru singura imagine a preafututeifrumoasei, dar restul au ars într-un mare incendiu.
Şi-aşa imaginea e extrasă prin bunăvoinţa lui Hoogh H3fn3r, care a pus la dispoziţie colecţia de filme nemţeşti underground, unde am găsit-o pe Slobozeana.
Bun…

Fu dat afară, dar nu-şi pierdu spermanţa, ci doar moleşcularul cu număr de aur, deci nu mai putea să cheme în ajutor pe Melaiche, fratele Greuceanului.
Şi iată-l dracii mei, pe antieroul nostru într-o postură destul de neplăcută: mort de beat, fără bani, fără moleşcular, fără haine (le dăduse unui ruznac cu nume duios, Vania, în schimbul unei sticle de vodkă).

Cum stătea el acolo şi-şi plângea de milă, lângă el opreşte o căruţă trasă de 500 de cai putere, iar din ea de asvârle o pizdă d-asta bună la care salivăm toţi (n-avem poze că a pierdut Ţugulea moleşcularul cu cameră de 7652136354736274 megapixeli, nu vă spusei?).
Aceasta, îl plăcu pe voinicul nostru şi-i propuse un târg: Se zvonise că nymerul şef ajunsese aici, unde răpise pe Mirella, care era gagica bună a pizdoasei. Cum tipa n-avea vreme să-şi salveze partenera, punea diferiţi flăcăi să-i facă treburile murdare, în schimbul unei partide de sex.

Cum îmbolnăvise toată Bărbia de Azur, nu se mai încumeta nimeni să se încurce cu ea.
Dar eroul nostru nu ştia că asta e plină de boli, aşa că puse rămăşag că salvează pe Mirella.
Pizdoasa îi promisese pentru asta 3 căruţe a 500 de cai putere, cum avea şi ea, plus un sac plin cu mărci germane.
Ţugulea fu de acord. La el în ţară ăştia ştiau numa de mărci şi dulari. N-ai cu cine domne, nijte tărani.
Whatever…

Plecă la drum Ţugulea, luând cu sine brişa şi amnarul.
Aventurile sale în numerele următoare.

Stingray

E vineri?

Bă fraţii mei (tu ăla cu bluză verde fă paşi, nu eşti frate cu mine), am impresia că azi e vineri.
Apropos de fraţii mei, un banc de mi l-a zis Crazzy. S-a strâns cu nişte amici, printre care un ţigan băut.
Se strâng în jurul mesei, şi tiganul zice: “Să fim ca o familie, să moară familia mea!”
Deci tu ăla-n verde, legionarule, fă paşi…

S-a mai întâmplat cuiva asta? Cel mai nasol când e luni, şi ai senzaţie de zi de vineri.

Pula mea, bine că vine Crăciunul, stau acasă, apoi liber de Revelion.
Nişte zile libere (care le are, care nu, ghinion, pula mea).
Dacă aş fi eu preşedinte, aş da liber tuuror.
Să se ducă dracu’.

Am draci, e joi, şi vreau a fi vineri.
Şi mâine mă duc la muncă. Pe drum ma opresc sa iau royal canin maxi junior si decor acvariu… Vreau animalute de casa…
Succesuri.

Ţugulea şi dudele din pădurice

Ei, dracii moşului, pe vremuri îndepărtate, pe cînd era Aliescu împărat peste Ţiganeea, zice-se că ţara fusese năpădită de nymeri.
Aceştia semănaseră pari, topoare şi bâte în capetele bieţilor ţiganeeni, în dorinţa lor de-a cotropi.
Nici ei nu ştiau de ce anume, dar după cum aflasem de la o reporteriţă a pulii doftoriţă, fuseseră chemaţi de împăratul Aliescu.
Între două partide de sex on and in bitch, am aflat ceva cu adevărat cutremurător.
Anume ca cele 3 fete ale împăratului Aliescu, mândrele lui fecioare (vorba vine, toată ţara ştia că alea-s nişte curve d-alea nesimţite care scuipă pe pulă la muia zilnică), fuseseră răpite, şi probabil babardite de cei cinci nymeri şefi.

Bravul popor ţiganeean fierbea la foc mic de indignare.
Nu era de ajuns că pierduseră luptele cu nymerii cu scoruri zdrobitoare de 10-0, 9-1 şi 7-3, dar acum mândrele poporului fuseseră răpite.
Ma nasol că toţi futeau la ele, nu de alta, da’ majoritatea ălorlalte coarde muieri erau plecate în ţări vecine, la cules de dude de pădurice.

Cum, nu ştiţi ce-s dudele de pădurice?
Păi, dracii moşului, dudele sus numite sunt nişte dude cărnoase aflate în păduricea stufoasă a muntelui Venusian.
Sunt foarte bune la gust, cu toate că nu prea se mănâncă (am auzit că nişte japoneji făceau ostropel din dude de pădurice, precum şi nişte friptane pe plită, o nebunie).

Da’ la noi, mai mult se ling şi se muşcă.

Aceste situaţiuni deloc de lăsat au ajuns şi la urechile tânărului Ţugulea.
Acesta era văr de-al doilea cu fratele Greuceanului, Melaiche.

Ca şi verii săi, era tare-n paloş şi-n papagal. Păcat că nu prea ştia omu’ să deie cu pumnul…

El, plin de mâhnire se prezentă la palatul Scotroceni, pus pe fapte mari.
Îi jură credinţă împăratului Aliescu, pupându-i başkeţii Myke, plini de căcat domnesc şi zise:

– Măria ta, măriile voastre dregători, ascultători şi poporime, eu, Ţugulea, feciorul ciobanului Oiţă, frate de slaboz cu Bălan Bicisnicul, mă leg (cu cătuşe din oţel suedez) să înfrâng nymerii şi să eliberez cele trei curvete prinţese.

– Ura, ura, gol Ţiganeea, strigă poporimea-ntr-un glas, uitându-se la LCD-ul legat de spatele unui pitic de la curte (am uitat să vă spun că toţi erau plini de microbi, aşa numiţii microbişti). Până la urmă, citind în cărţi, lună, stele, cafea, boaşe de yac şi dude de pădurice, se prinseră că Ţugulea voia să elibereze fetele.

– Bravo feciorule, zise împăratul Aliescu, mă bucur că un om simplu, din popou popor se încumetă a pleca în lupta cea inegală cu ‘cei nymeri.

– Păi dacă nu eu, cucuvaia ta, atunci cine?

Zis şi făcut, se puse masă mare, haliră ăştia rezervele federale de nutreţ, toate poamele din împărăţie, băură tot mustul de agrişe până se căcară pe ei.
După acestea, Ţugulea plecă la drum, luând calul său vorbitor şi înaripat (orice poveste mijto are un cal d-ăsta pizdos, nu?), GPS-ul la mâna a doua de pe net, arcul cu săgeţi otrăvite în căcat de viperă şi sloboz de ren de-al Moşului, precum şi ceva de-ale gurii (pipă, opiu şi niscaiva cocaină sălbatică).

După ce se rătăci de câteva ori prin păduricea de pe muntele Venusian, ajunse în hruba celor cinci nymeri.

Primul nymer sălbatic avu ghinionul să se-mpedice de-o buturugă şi căzu mort de beat într-un pârâu proaspăt făcut de calul lui Ţugulea, şi muri.
Al doilea sări la Ţugulea c-o lopată şi-l păli în moalele capului.
Însă, bravul nostru anti-erou nu simţi nimic. Părerile erau împărţite: ori era nesimţit, ori nu simţea nicio lovitură la capul de sus, de când îi băgaseră doftorii o placă de metal pe greier (luptase pe front). Mă rog, nymerul rămase cu gura căscată, împroşcând un miros de usturoi şi pizdă de te trăznea.
Ţugulea profitând de desele momente de imbecilitate ale nymerului, îi tăie acestuia o mână, o ureche şi-un picior, toate dintr-o singură lovitură (v-am zis că era dat în mizda pă-sii), îi dete un şut în cur şi-l trimise să cumpere vodkă. Nici până acu nu s-a aflat nimic de acesta.

Nymerii trei şi patru erau siamezi, şi Ţugulea le făcu repede de petrecanie, tăindu-i pe unde se legau între ei. Adică le tăie pula, şi aceştia muriră prăbuşiţi într-o baltă de sânge şi fecale.

Al cincilea nymer era cel mai ciumeg dintre toţi.
A plecat singur, mânat de nevoi şi de frica încălzirii globale.

Plin de voioşie, Ţugulea pătrunse în hruba din păduricea Venusiană şi le slobozi pe cele trei fete.

Mai cu una, mai cu muia, mai cu leapşa, ajunseră pe înserat la palatul Scotroceni.
Împăratul Aliescu, bucuros nevoie mare că-i veniseră coardele acasă, promise una din ele de amantă oficială a lui Ţugulea şi jumate de împărăţie.
Flăcăul nostru, îşi zise:

– “Bă, ia să le testez eu pe vacile astea, că nush care din ele e plină de viermi în pizdă, de cât de curvă e.”

Se duse în faţa lor, scoase pula cu penseta şi zise:

-“Fă, ce e asta?”

-“Pula, ştie toată lumea” ziseră fetele cele mari.

-“Da, ştiam că sunteţi nişte curve amândouă”, tună Ţugulea, şi le plezni peste buci c-un retevei.

A treia fată, îşi puse ochelarii de la Lotto, se uită bine de jur împrejurul pulii şi decretă:

-“Să moi io dacă ştiu ce e asta!”

Ţugulea, plin de lacrimi de bucurie că asta mică nu era curvă o luă de amantă, luă şi jumate de împărăţie de la tac-su, mâncară, băură, pula mea, ca la ocazii d-astea simandicoase.

În noaptea falnică, scoase pula la ea şi zise cu mândrie:

-“Fă, asta e pula, fii atentă bine la ea!”

Aia mică se căca pe ea de râs.

-“De ce râzi fă?”

-“Dacă aia e pula, atunci a nymerului ce era?”

Nervos din cale-afară că toată ţara e plină de curve, o bătu cu bestialitate, fu dat în urmărire generală la ştirile de la ora 5, pula mea, tot tacâmu’.
Zice-se că s-a dus înapoi la nevastă-sa aia bună, soră cu Ciciollina, anume Missciolina, însă îs numa zvonuri aruncate de ştirişti.

Şi uite-aşa, încălecai pe-o iapă şi vă spusei povestea jumate.
La mulţi ani, şi să nu vă prind la dude.

Cupon reducere

Orasul nostru drag si sfant care ne este in acelasi timp si capitala isi pune toate resursele pe care le detine la indemana locuitorilor sai. Sensiblu Bucuresti cuponreducere.ro este una dintre aceste bucurii de care se bucura cetatenii bucurestiului. Pe acest site puteti gasi tot ceea ce va trebuie in a avea o viata linistita si lipsita de griji: de la dulciuri la alimente pentru bebelusul dumneavoastra. Acum vreau sa povestesc ceva placut mie. Am avut posibilitatea de a calatorii vara trecuta in Iasi, un oras foarte frumos cu care sunt convins ca se mandresc toti romanii. Un prieten drag mie mi-a recomandat atunci Sensiblu Iasi cand m-a auzit ca am dureri de spate. Imediat am intrat pe internet sa verifica daca informatiile primite sunt adevarate si am avut surpriza placuta ca era mult mai adevarat decat ma asteptam. Imediat mi-am comandat produsul dorit si am scapat de problema. Atat Sensiblu Bucuresti cuponreducere.ro cat si Sensiblu Iasi stau intotdeauna, la orice ora din zi sau noapte la dispozitia utulizatorilor lor pentru a-i multumi pe acestia si pentru a ii ajuta la nevoie.

 Recomand oferte sensiblu cluj si oferte sensiblu oradea

Am re-votat… devotat

Azi, am revotat.
Pentru o ţară plină de porci, am votat porcul preşedinte.
Era de aşteptat, el a ieşit preşedinte pe cocină.
Regia, filmul!
Altă modalitate mai acătării n-am găsit deoarece eu şi tehnologia de la o vreme nu ne înţelegem.

Ce pot face două mâini dibace…

Sub vechea zicală “ce pot face două mâini dibace”, prezint în continuare ce am putut să fac eu.
O treabă de altfel simplă, de câteva minute, care se putea să se facă fără nervi.

Însă, ca un român sadea, până nu mi-am băgat jucăria de vreo 10 ori în încuietoarea aia, nu s-a putut, evident.

S-a vopsit parterul blocului, s-a pus faianţă, zici că-i la discotecă. Cozy. Moody, sexy etc.
În contrast cu ce-am în bucătărie.

Mă rog, toate bune şi frumoase.
S-au pus şi noi cutii poştale (Alea vechi erau numai vreo două pe care nu reuşisem să le desfac).
De ce să fac asta? Ca să se mire proştii, adică vecinii de la 8. Sunt curios din fire, şi dacă venea prin scrisori ‘fo bancnotă de 500 de euro, să nu profit?
Să stau cu bănetu’ la nas şi să zic pas? Nu coane, verific. Repetiţia e mama învăţăturii. De aia am avut numa note mici la şcoala. Bine că n-am repetat vreun an.

Eh, şi punându-se cutii poştale noi, de lemn (arată nașpa, dar deh, e modern să să fii culeanu), văd că din toate cutiile, numa’ a mea nu se închidea bine, şi putea fi deschisă de oricine. Culmea mă, să m-ajungă tocmai pe mine asemenea năpastă?

Azi îmi făcui timp să repar drăcia. Cu dibăcie şi mulți nervi.
Da’ nu se deşchide nici de tragi cu tancul de ea (pe care-l văd cu tancul în bloc îl castrez).

Iete poză ataşată cu toate detaliile morbide.

Să nu visezi la noapte pomi că-ţi pică un arbore pe Trabant.

Ce pot face zece puli dibace…

Sub vechea zicală “ce pot face două mâini dibace”, prezint în continuare ce am putut să fac eu.
O treabă de altfel simplă, de câteva minute, care se putea să se facă fără nervi.

Însă, ca un român sadea, până nu mi-am băgat pula de vreo 10 ori în încuietoarea pizdii, nu s-a putut, evident.

S-a vopsit parterul blocului, s-a pus faianţă, zici că-i la mă-ta-n garsonieră. Cozy. Moody, sexy etc.
În contrast cu ce-am în bucătărie.

Mă rog, toate bune şi pizdoase.
S-au pus şi noi cutii poştale (Alea vechi erau numai vreo două pe care nu reuşisem să le desfac).
De ce să fac asta? Ca să se mire proştii, adică tu şi mă-ta. Sunt curios din fire, şi dacă venea prin scrisori ‘fo bancnotă de 500 de euro, să nu profit?
Să stau cu bănetu’ la nas şi să zic pas? Nu coaie, verific. Repetiţia e mama învăţăturii. De aia am avut numa note mici la şcoala. Bine că n-am repetat vreun an.

Eh, şi punându-se cutii poştale noi, de lemn (arată ca un cur, dar deh, e modern să ne futem la ochişoru’ maro), văd că din toate cutiile, numa’ a mea nu se închidea bine, şi putea fi deschisă de oricine. Culmea mă, să m-ajungă tocmai pe mine asemenea năpastă?

Azi îmi făcui timp să repar drăcia. Cu dibăcie şi multe puli băgate.
Da’ nu se deşchide nici de tragi cu tancul de ea (pe care-l văd cu tancul în bloc îl castrez).

Iete poză ataşată cu toate detaliile morbide.

Să nu visezi la noapte pomi că-ţi pică un arbore pe Trabant.