Monthly Archives: February 2010

Ceasul buclucaş

Am făcut comandă pe e-bay. Să n-aud un “lol frate” că vă tai…
Am aşteptat o lună şi ceva. A ajuns… Cu mâinile tremurând de emoţie am desfăcut pachetul, cu aceeaşi bucurie în ochi pe care o are un copil de 5 ani când deschide cadoul de Crăciun.

Ceasul, roşu ca focul, mi s-a părut mare. Chiar are ditamai cadranul.
– Ce bine, e pentru tata, ăstuia-i plac ceasurile mari.

E automatic, o nebunie.
Îl întorc, îl pleznesc, o ia din loc. După juma’ de oră l-am prins prin boscheţi.

Ajung seara acasă cu-n rânjet de satisfacţie pe faţă: “Na că i-am luat un ceas mişto foc” (şi eu şi el avem mania ceasurilor).

– La mulţi ani! zic întinzîndu-i ceasul
– De unde “La mulţi ani”?
– Din 2010…
– Suntem în 20 ianuarie!
– Acu a ajuns din China, la mulţi ani! Îţi place?
– E roşu, e mare!
– Văd, eu l-am ales, îţi place sau îmi bag pula în el?
– E drăguţ, merci. E automatic?
– Da, e întors deja. Să-l stăpâneşti sănătos.

Evident, n-am primit pernuţă de-aia neagră ca în poză.

Aveam o satisfacţie imensă. Îi place, e automatic, e mare. Nu-l încântă culoarea mult, dar deh, per total e OK.

După juma de oră vine la mine:
– Mă, ceasul ăsta a stat!
– Ei na, ia dă-l să-l mai întorc.

Sucesc la el 2 minute, mergea. I-l dau înapoi.
După 3 minute i se opreşte iar.

– Iar s-a oprit!
– Îl fut în dinţi pe chinezul ăla belit, să-i dau mail.
– Dă-i şi zi-i că e stricat.

Am început să mă conversez zilnic cu vânzătorul. Mai multe pe viitor

Pedeapsa capitală

Eu personal nu-s de acord cu pedeapsa capitală.
Dacă plătești cu crimă pentru crimă ești mai bun? Nu.
După ce am revăzut serialul Oz, am tras concluzia că nu-s de acord cu pedeapsa capitală cu unele adăugiri.
Adică ăla de-a omorât 2 oameni într-un acces de furie – pușcărie 50 de ani.
La noi nu există eliberare condiționată și nici nu știu cum e cu pedeapsa capitală.
Ăla de-a omorât 4-5 oameni, trăgând în ei în mod haotic – pușcărie pe viață.
Dar ăla de-a aruncat în aer o clădire omorând peste 180 de oameni – ăla trebuie omorât. Cazul de față este al lui Timothy McVeigh.
În Oz era simplu. Ești la bulău pentru diferite infracțiuni. Dacă te-a dovedit că ai omorât pe careva – ori carceră tot restul vieții (adică 3-4 ani că după aia îți rozi venele că înnebunești), ori scaunul electric. Sau injecția letală.
Prima execuție era din 1965, când Rebadow a bulit scaunul electric, de-a picat curentul în juma de stat.
După aia Groves a cerut plutonul de execuție.
Apoi un negrișor a fost redus la tăcere cu injecții.
O nebună a ales spânzurătoarea și tot așa.
Eh, un moșulică dus cu pluta de ani și ani, a ales să fie omorât cu pietre.
Adică statul îți dă voie să-ți alegi cum vrei să te omoare.
Aici voiam să ajung. Ăluia i-a fost amânată execuția până se hotăra în ce alt mod să fie trimis din lumea asta rea.
Moșul o ținea pe-a lui: omorât cu pietre.
Ce alte metode mai existau?
1) Ghilotinat – foarte la modă acu 300 de ani
2) Dat la lei – încă de peste 2000 de ani se folosea această metodă sângeroasă
3) Legat de 4 cai – așa erau uciși ăia răi din poveștile noastre. Ori îi lega de 4 cai și alunga caii în cele 4 zări, ori îi tăia capul.
La asta cu tăiatul capului n-am înțeles ceva. Copii sub 12 ani n-au voie la filme care freamătă de bombe și împușcături și prin urmare ăștia taie din Terminator un sfert de film… că e prea violent.
Copii din ziua de ani nu mai ascultă povești de Petre Ispirescu? Unde Făt Frumos taie capul Zmeului, apoi se îmbăiază în sângele lui ca să prindă puteri???
Eu așa povești am citit… parcă Păunașul Codrilor era povestea. Mă rog… scoateți secvența când Terminator își belește mâna să le-arate ălora cum arată titanul pe sub piele, dar povestiți cu lux de amănunte cum Ilen Cosânzen ăla răpune pe Arab Albinos (Harap-Alb) cu o lovitură de paloș.
4) Ars pe rug – metodă foarte populară în Biserica Catolică, prin care ardea în piața mare pe oricine i se împotrivea, cu pretextul că-s vrăjitoare, Dumbledori, Harry Potteri sau altele…
5) Tras pe roată – cum au fost omorâți Horea și Cloșca de masoni. Hopa, ăia de nu știau, să afle că Horea, Cloșca și Crișan au fost masoni. Altă dată se va explica pe larg.
6) Tras în țeapă – o foarte cunoscută nouă această metodă barbară, folosită acum 500 de ani.
7) Fiert în ulei – o metodă veche și asta de 2000 de ani, acum nu mai poate fi folosită, nu de alta dar e scump uleiul… Un glonț e 3 RON…

Evident mai existau alte și alte metode pe care nebunul și le putea alege, trăind astfel încă 3 vieți, pierdut prin hârțogării și foi democratice.
Evident, omul putea să fie și inventiv.
Să fie atârnat de părțile intime într-o hazna plină până se îneca.
Sau să fie aruncat dintr-un avion de la înălțimea de 3.000 peste un ogor în care erau plantate din metru în metru furci cu vârfurile în sus.
Sau mă rog, după cum dorea prea-stimabilul.

Prin urmare, nu-s de acord cu pedeapsa capitală, decât în cazuri de crime odioase, de-o cruzime ieșită din comun.

O facem în parc?

– Hai fă, mergem deseară în parc?
– De ce?
– Să ne… “jucăm”, de ce naiba crezi?
– Mergem, că am tot vorbit…

Ne strecuram încet prin noapte, ca două năluci, printre maşini parcate, trecători răzleţi, blocuri tovărăşeşti, către parc.

– Bă, abia aştept!
– Mie-mi zici? Hai încolo, în parcul ăla, e gol la ora asta.
– E cam departe mă, tocmai până acolo? Hai că ştiu eu aici aproape un loc propice.

Mergem tăcuţi înainte, doar doar o fi acolo locul liber, nimeni în zonă să ne audă sau să ne vadă.
Trecem pe lângă nişte manelişti cu BMW-ul deschis din toate încheieturile, ca un pui gata de pus la proţap.

– Fă, unde mă duci? Nu-mi place aici deloc. Nu cred că pot aici.
– Mergem mai încolo, nu aici, ţi-am zis că ştiu un loc bun.

După 100 de metri se opreşte ca proasta în mijlocul drumului.
– Aici e bine?
– Eşti nebună… Încă se aud manelele din maşina ălora, dacă ne văd, dacă ne aud?
– Nu aud nimic, sunt departe, ne dăm după pomul ăla şi gata.
– Am zis nu aici, ne pot vedea, eu sunt in roşu, tu în negru, zăpada de jur împrejur e albă… Ne văd ăia, plus că ne aud. Mergem în parcul în care am zis eu şi gata.
– Bineeeee… Dar hai mai repede, mi-e frig şi a început să-mi treacă tot cheful…
– Bine fă, hai.

Ajungem în parc. Mergem pe lângă o tonetă cu-n paznic îngheţat în ea.
– O facem aici? mă întreabă.
– Nu, mai încolo, e un paznic în tonetă.
– Ce dacă, ce poate să ne facă?
– 1) Vrea şi el
2) Ne goneşte
3) Chemă poliţia
Deci, mai încolo.

– Uite fă, ăsta e locul. Mijlocul parcului, 3 drumuri în 3 direcţii diferite, în care putem fugi dacă suntem prinşi.
– Hai, scoate-o afară şi dă-mi-o. Ştiu că va dura puţin! Ah, deja erai cu ea pregătită? Dă-o încoa…
– Fă, ai grijă! Aşa, trage de ea în spate, aşa, e foarte bine!
– POC!

– Fugi în dreapta… e poliţia, văd girofarele, ne-au văzut!
– Fugi înainte până la stradă, apoi mergi normal la stânga.

Totul durase puţin, mult timp pierduserăm cu găsitul locului.
Eram bucuroşi.

TRĂSESEM CU ARMA

Încă una pentru fraţii mei dă peste… Tamisa

El e Gică
La o escală prin Anglia.


Vezi mai multe video din Divertisment

Că tot vă întrebaţi ce s-a mai întâmplat cu el.
Vă zic zilele viitoare.

Pisoi jucăuş… Uite ce surprins sunt!