Covorul

Sâmbătă după-amiază. Ajung la nevastă-mea (care stă cu-ai ei până să ne luăm). Mă uit la geam, mama soacră. Zâmbesc şi mă gândesc: “Uite bă, i-am zis fetii că mi-e foame, şi acu mă pândesc când vin, să-mi dea haleul cald”. Ajung sus. Pup nevasta, salut socrul… mama soacră tot cu ochii pe geam. –

Cum cântă un OZN?

Eu nu ştiam că romulanii, pizdilanii şi ferengii cântă. Însă azi aflai că da. Şi încă frumos. Şi OZN-urile alea îs mici. Şi cântă. Ai dracu’ ei. Uite aici cum:

Povestiri în faţa uşii 2

În sfârşit. Văd. Cu ochii mei. Futu-vă muma-n cur de ţărani… Bă, au ăştia nişte pumni ca baroasele. Şi-s supăraţi nevoie mare când le ia careva nevasta, fata, căţaua etc la rangă. Da’ rău de tot se supără. O mai păţisem mai demult, dar acolo la oltenii mei m-au felicitat: “Bă puţă, p-aia n-a mai

Povestiri din fata usii

– Hai bă, scoală-te… – Nu. Lasaă-mă 5 minute, să-mi termin visul. 1 minut 2 minute 3 minute 4 minute 5 minute – N-auzi bă, scoală-te. Pula mea, neamul mă-tii, pămătuf şi toate cele, mă trezesc. – Cât e ceasul mă? Văd că e negură afară! declar buimac de somn. – Păi cât să fie,