Monthly Archives: March 2010

Covorul

Sâmbătă după-amiază.
Ajung la nevastă-mea (care stă cu-ai ei până să ne luăm).
Mă uit la geam, mama soacră. Zâmbesc şi mă gândesc: “Uite bă, i-am zis fetii că mi-e foame, şi acu mă pândesc când vin, să-mi dea haleul cald”.

Ajung sus. Pup nevasta, salut socrul… mama soacră tot cu ochii pe geam.

– Sărut mâna, ce faceţi acolo pe geam?
– Bună, păzesc covorul, că-l spălarăm şi-aşteptăm să se usuce, e pe bătător.
– Aha, bine că staţi la etajul 1…

Scot geaca de pe mine, las geanta, dau jos tricoul, scot trancanul şi-l bag în birou la nevastă-mea.
Mă spăl pe mâini şi hai să halesc. Au trecut cam 10 minute până m-am învrednicit să m-aşez la masă.
A mea era ruptă de foame, că m-aşteptase, să nu bag în mine singur.

Mă pun la masă, mă şi n-apuc să bag în gură, c-o aud pe soacră-mea:

– A furat covorul, nu mai e!
– Ei pe mă-sa, cum nu mai e? zic şi fug şi eu la geam.

Covorul nu mai era, evident.

Soacră-mea fuge pe usă, eu mă reped după trancan, mă împiedic cât să mă încalţ, arunc geaca pe mine şi fug pe scări.

După mine venea socră-miu mai incet, că a stat să se îmbrace.

Ia-o la fugă pe stradă.

Pe primul care l-am văzut l-ma întrebat de covor.

– Acu 3 minute, 2 ţigani fugeau cu el încolo, printre blocuri.

O rup la fugă pe acolo, soacră-mea după mine.
Mai întreb pe unul încotro, şi fug.

Scot pistolul şi-l armez băgându-le carne în frigiderul lor de indieni jegoşi.

– Aoleu, ce faci? Nu cu pistolul! aud lângă mine.

Fug, nu aud nimic, dar bag pistolul la sparele blugilor, şi fugeam cu mâna pe el să nu-mi scape în fund.

Ajung leşinat la o cotitură, mai întreb încotro, şi-o iau la fugă.

Pe străzi şi printre blocuri era deja hărmălaie.

Din faţă văd venind vreo 20 de puştani, de 10-16 ani, şi-n mijlocul lor un zdrahon grizonat, cu COVORUL pe umăr.

– E al dvs.? mă întreabă
– Da, zic luând covorul şi aruncându-l pe umăr.

Acum îmi dau seama că n-am apucat să mulţumesc omului ăluia.

Am aflat că puştimea îi văzuse pe ţigani fugind cu covorul, şi auzind hărmălaie, au fugit după ăia şi i-au luat la goană.
Cică erau 2 ţigani şi-o ţigancă, nişte drogaţi.

Să-i ia dracu’, eu unul m-am săturat ca în ţara mea să nu pot să îmi iau ochii 1 minut de pe lucrul meu că mă fură cineva.

S-a înmulţit ţara de ţigani, poponari şi curve.

Nu zic, sunt şi ţigani de treabă, cunosc destui care m-au ajutat. Dar majoritatea îs lepre.
Ca şi drogaţii ăia.

Careva dintre voi a fost furat de vreo cioară?

 

Cum cântă un OZN?

Eu nu ştiam că romulanii, pizdilanii şi ferengii cântă.
Însă azi aflai că da.
Şi încă frumos.
Şi OZN-urile alea îs mici. Şi cântă. Ai dracu’ ei.
Uite aici cum:

Povestiri în faţa uşii 2

În sfârşit. Văd. Cu ochii mei. Futu-vă muma-n cur de ţărani…

Bă, au ăştia nişte pumni ca baroasele. Şi-s supăraţi nevoie mare când le ia careva nevasta, fata, căţaua etc la rangă. Da’ rău de tot se supără.
O mai păţisem mai demult, dar acolo la oltenii mei m-au felicitat: “Bă puţă, p-aia n-a mai futut-o nimeni din ’44 de când au venit ruşii încoa. Belicitări”.
Futusem, am mâncat, am băut, am futut o bunăciune (alta, nu baba, una de 19 ani, care se futea cu tot satul, da’ morţii ei, era bună coarda)…

Eh, acu mi s-a înfundat.
Mă scoală boul ăla din somn, pula mea, hai să mergem pe câmp, la văru-meu că e la cosit lucerna.

– Păi mă, ăla are lucerna pe câmp?
– Nu, e grădină mare, dar se află pe un câmp, unde au mai mulţi grădinile.
– Deci nu-i câmp, e-n pula mea un CAP de lucernă, nu?
– … mergi şi vezi…

Bun, halim ceva şi-o-ntindem (pe vecina de lângă văru-su, o milf).
Plecăm pe câmpo-grădina-CAP. Afară dăduse soarele. Haida-hai, mai cu bancuri, mai cu mă-sa, ajungem.

Grădină mare dom’ne. Adevărat câmp. Şi cu cabană şi cu pădure în spate. Feeric.

– Ce e în cabana aia mă? întreb eu cu ochii bulbucaţi.
– Păi e o masă, un pat, un scaun, o saltea, 2 pături, un radio şi o baterie de tractor. Care ilumina un bec chior şi radioul. Ca-n filmele cu pitici.
– Bă, pizdos locul, nu zic nu.
– Ştiu, răse curvă-mea cu toată gura.

Fac o paranteză (rodundo-pătrată şi-o întăresc c-o acoladă) în care specific:

CURVĂ-MEA e bunul meu prieten Costin (bă vaco, mă-ta tot aşa bună e?).

Revin.

Văru-su era acolo de seara, dormise acolo, ca-n sânul lui Avram (cum pula mea să dormi ca-n sânul lui Avram, când eu aş vrea să dorm ÎNtre sânii blondei ăleia de 9). Mă rog, e de cercetat.

– O, salut, salut, aţi venit şi voi la munca câmpului?
– Nu, răspund eu, am venit să belim ochii oleacă şi se plecăm… Normal c-am venit să te ajutăm. Dă-mi o coasă să te ajut cu lucerna.
– Păi… am o singură coasă, cu care cosesc eu. Voi luati furcile alea 2 şi adunaţi lucerna

Gata pe ziua de azi, scriu c-o mână, şi văd cu-n ochi jumate.
VA URMA…

Povestiri din fata usii

– Hai bă, scoală-te…
– Nu. Lasaă-mă 5 minute, să-mi termin visul.
1 minut
2 minute
3 minute
4 minute
5 minute

– N-auzi bă, scoală-te.

Pula mea, neamul mă-tii, pămătuf şi toate cele, mă trezesc.

– Cât e ceasul mă? Văd că e negură afară! declar buimac de somn.

– Păi cât să fie, e dimineaţa devreme, ora 5.
– Păi ce mă-ta-n cur mă scoli la ora asta?
– Avem treabă, n-am venit să îl ajutăm pe ăla să mute pătulul?
– Pe cine mă?
– Pe văru-meu, Matei

Atunci m-am prins, eram la curvă la ţară, să-l ajutăm pe văru-su să mute pătulul. Nasol.
Şi-acu plâng de nervi.

Abia am ajuns, să-i fut în dinţi.

Mă duc să mă culc.
Maâine explic ce şi cum.

Însă vă dau un sfat: Nu care cumva să-i futeţi nevasta lui Matei. Eu am păţit-o. Credeam că e vreo rudă ceva îndepărtată… Pula mea…
Nu mai mişc o mănă, nu văd cu un ochi. E de spus…