Monthly Archives July 2010

Mihăiţă 2

– Păi am venit în vizită la Mihăiţă, un enoriaş de la biserică, zise Andrei, ştergându-şi lacrimile.
– Ai venit la Mihăiţă? Toată lumea îl ştie pe Mihăiţă. Mihăiţă Simeon, ăsta e numele lui. E un om bun, din păcate acum nu se simte foarte bine, are piciorul stâng rupt în două locuri. Hai cu mine, acuş te duc la el, zise doctorul ridicându-se.
Au mers împreună prin cotloanele nesfârşite ale spitalului, pe lângă alţi portari la fel de neînduplecaţi cu Andrei, chiar dacă era cu doctorul lângă el:
– Unde mergi băiete? Nu ai ce căuta aici! zise un portar burtos şi neras.
– E cu mine, e vreo problemă? replică tăios doctorul.
– Nu, mă scuzaţi, bombăni acesta în barbă, dându-se umil la o parte.

Ajunseră în salonul nr. 7...

Read More

Mihăiţă

Toată urbea îl ştia pe Mihăiţă.

Era tot timpul prezent pe lăngă tine.
Când aveai nevoie de ajutor, de un sfat, de o vorbă bună, de o mustrare cumpătată, apărea lângă tine din neant.

De o vârstă de neghicit, cu bărbuţă îngrijită, ochi limpezi şi trişti, Mihăiţă nu vorbea nimănui despre el.
Era îmbrăcat modest, dar nu sărăcăcios.
Nimeni nu ştia de unde vine şi unde se duce.
Însă duminică de duminică îl vedeai în Biserică, rugându-se.

Într-o zi de Rusalii a lipsit.
Câţiva se întrebau unde este, cum de lipseşte tocmai atunci.
Părintele Ioan le-a explicat enoriaşilor că fusese accidentat de un şofer prea grăbit, şi-i rupsese un picior.
Era la spital, cu piciorul în ghips, atârnat de tavan.

Toţi i-au urat însănătoşire grabnică, prin părint...

Read More