La Cernica

Am fost duminică pe 11 cu finii noștri la Cernica. Drumul îl știam toți ca pe apă, cu GPS-ul pornit. Eu știam un drum de când mergeam cu părinții, cu 10 ani în urmă, Dragoș știa altul. Până la urmă am ajuns. Am făcut poze. Destul de reușite. Am și filmat. Ne-am și rugat. Cel

Bravo Bute

Lucian Bute, în primul meci pentru apărarea centurii disputat în România, împotriva francezului Jean Paul Mendy. În primele reprize de tatonare, Bute, după cum s-a obișnuit a început în runda a patra cu artileria grea, făcându-l KO pe francez. Bravo Bute, felicitări și la mai mare!

Muntele ascuns – 4

– Pune mâna pe el frate! – Nu, ce mama dracului vreți? se auzea vocea gâtuită de emoție a lui George. Apoi camera se prăvăli în pomi, se izbi de o stâncă și continua să filmeze înaltul cerului. – Ce naiba e asta? zise Adina speriată. – Ce să fie, fix răpirea lui George. –

Noul meu CV

De data asta am făcut unul grafic. D-ăla profi (terol). Adică așa ca ăsta de jos. Cu ocaziunea asta am dat și datele mele personale. Nu mă mai tem de alieni, mafioți, căței, guvern etc. Uite așa. Cui îi place, foarte bine. Să mă oprească pe stradă și să-mi dea o bere, două. Cui nu-i

Revenit

Da, eu. Unicul, inegalabilul, faimosul Zwargolak scrie iar. Ptiu, ptiu maică, scuipați în sân să nu mă deochiați. Scriu iar și iar caut loc de muncă. Altul, mai bun, mai frumos, mai bine plătit, mai fără șefă care n-are habar de grafică, de culori, de faptul că ROȘU PE ALBASTRU îți strică ochii, te înnebunește