Monthly Archives: December 2011

Publicitate Online – sau cum să te faci cunoscut!

Păi dacă n-ai blog și nu-ți arde să-ți faci, dar te vrei vedetă, trebe să faci următoarele:
1) Dacă ești femeie, bagă-ți silicoane și pozează goală. Bagă-te pe felie cu un fotbalist, de preferință cunoscut. Nu, Gică Bărneci de la FC Scuipă-n Dunăre, divizia F nu e OK.
2) Dacă ești bărbat, fă-te fotbalist. Dacă n-ai succes sau habar n-ai să joci, te poți apuca de furat sau vândut droguri.
Nu e legal, dar or să umble după tine pițipoancele și gaborii. Ăla trai nene… Adrenalină, nu jucărie.

Asta în cazul în care n-ai blog.
Dar dacă ai, te-ai scos.
De ce?
Uite niște băieți de treabă, ajutați de niște tipe bune (la suflet și nu numai), s-au gândit să ne ajute.

Treaba e simplă. Să ai scrise peste 20 de articole și să mai scrii unul folosind temele cerute de ei.
Și aia e.
Se pot câștiga multe premii. Toată lumea câștigă.
Flăcăii ăștia te ajută s-ți faci blogul cunoscut. Nu știu cum, dar am prins niște idei ca Google Adware Adwords sau naiba știe…
Asta cu optimizarea sună bine. Nu de alta, dar dacă ești o tufă de Veneția ca mine și pui poză de 3 mega pe prima pagină, apăi îți crește barba până se încarcă poza aia pe telefon de exemplu.
Echipa asta mișto te învață să pui poză la fel de mare, dar de numa 300-400k. Ei știu cum.

Na, cam asta e tot.
Dacă nici așa mură-n gură nu reușești să faci ceva, ai rupt-o-n fericire.
Adică o rupi și ești fericit.
Ca atunci când te lovești la noadă, îți vine și să râzi și să plângi în același timp…

Jurnalul ilustrului necunoscut – 2

Prima parte
… nenorocitul de tramvai era un 22 care făcea la dreapta și nu mergea drept înainte cum îi trebuia!
– Pfoai… bă ești nebun la cap? începu el să urle la vatmanul impasibil. Aștept tramvaiul de juma de oră și nu vine. Când vine 51?
– E, vine domne, făcu imprudența de-a răspunde un domn în costum de pe refugiu.
– Să vină pe mama mă-sii că m-am săturat de tramvaiele și metrourile lor.

În sfârșit plecă tramvaiul 22 iar după alte 5 minute de chin, sms-uri și înjurături ajunse abia venind un 51 vechi, amărât care din fabrică nu putea depăși 20 km/oră.
Fiind construit de peste 30 de ani, acu abia mai prindea un 10 km/oră.

După altă jumătate de oră de nervi, ajunse la locul de întâlnire, unde îl văzu pe ăla de-l aștepta fără nicio tragere de inimă.
– Mă scuzi fratele meu, mâncați-aș, da’ nu a venit tramvaiul bun.
– Eu te mai așteptam fix 2 minute și plecam, nu pot să lipsesc așa de la muncă, răspunse ăla cu sictir în voce.
– Uite fratele meu, telefonu’, e ca nou, e bun, s-aude bine, face poze mișto, bateria ține 3 zile, dar nu am căști și cablu de date la el.
– Păi în anunț ziceai că ai pachet full, adică totul la el. Acu zici că n-ai aia și aia… Îmi pare rău, eu vreau să-l dau în dar cumnatului, dar nu are toate alea la el, nu-l iau.
-Hai mă frate, zău, nu le-am găsit dă-le dracu, că căștile costa 0 lei și cablul de date e 10 lei pe okazii…
– Îmi pare rău, pe el nu-ți pot oferi decât 150 RON. Mă mai costă toate alea, am de umblat după ele, deseară e ziua ăluia, așa că ori accepți 150 RON ori mă duc că am mai vorbit cu unul cu toate alea la el…
– Bine fratele meu, 150 e bine, zise ilustrul nostru necunoscut printre dinți… E bine și-așa…

Terminară afacerea secolului, fiecare plecând în treaba lui.
Deja se făcuse destul de târziu așa că “eroul” nostru obosise.
Intră în McDonald’s să-și ia ceva de haleală că deja vedea numa fripturi.
Acolo, coadă mare, ca la bilete la Florin Salam în Ferentari…
După alte 10 minute de așteptat, în care nu-i venise să se uite ce au ăia de haleală și de băutură, îi veni rândul și zise:
– Ce aveți de halit?

Pum pum – Fernando de Azevedo

O melodie de neuitat.
De fapt videoclipul…

Pum Pum by N.E.M.O from Fernando De Azevedo on Vimeo.

Șefi și subalterni

Dacă o poză face cât 1000 de cuvinte, 6 poze fac cât 6000 de cuvinte, da?
După incursiunea asta matematică, uitați-vă la cele 6 poze. Fără șefi prin preajmă de preferat…


Protected: Post parolat

This content is password protected. To view it please enter your password below: