Monthly Archives: November 2012

Marketingul cu reclamele

Să nu întrebați ce treabă are Marketingul cu reclamele.
Citiți mai jos, că e pentru voi, cei dornici de învățare!

Asociatia Studentilor sectiei de Marketing – ASM, este cea mai veche asociatie din cadrul FSEGA, UBB care activeaza de peste 7 ani în mediul studențesc clujean.

Maratonul Publicitatii este un eveniment marca ASM organizat cu regularitate începând din anul 2006, aflându-se astfel la cea de-a VII-a editie.

Realizarea acestui proiect a pornit de la sfatul domnului conf. univ. dr. Marcel Pop, devenind astfel o traditie pentru ASM si constituind de asemenea primul mare eveniment cu care aceasta își începe activitatea anului universitar.

Evenimentul se concretizeaza în încercarea de a prezenta studentilor clujeni unele modalitati de realizare a campaniilor publicitare, precum si o lunga serie de spoturi tv, care s-au evidentiat la nivel global prin creativitate si originalitate.

Acest proiect are drept scop creearea unei noi viziuni a studentilor asupra reclamelor, invitându-i sa faca parte, timp de câteva ore din minunata lume a publicitatii.

Totodata urmarim familiarizarea studentilor, din toate domeniile, cu privire la conceptul de marketing, prezentându-le o modalitate alternativa de a percepe publicitatea.

Editia din anul acesta, a evenimentului Maratonul Publicitatii dezvoltă ca și temă Reclame reușite vs. Reclame nereușite.

Obiectivul principal al ediției din acest an consta în prezentarea contrastului dintre reclamele reusite si cele nereusite prin intermediul unor specialisti din domeniul marketing-ului si cel al publicitatii, dar si prin intermediul unui colaj de reclame si totodata întelegerea impactului pe care îl are publicitatea asupra publicului.

Maratonul Publicitatii, ediția a VII-a, va avea loc pe data de 5 Decembrie 2012 în Aula din incita Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor.

Și mai ales dacă sunteți din Cluj sau împrejurimi, e păcat să nu vă duceți.
Aveți numai de învățat.
Și așa auzit din ce în ce mai mult că învățământul e la pământ…
Dar dacă vă dă cineva mură în gură să mergeți undeva unde puteți învăța chestii noi și folositoare, de obicei strâmbați din nas.
Sper să nu faceți așa și acum.
Căci mă supăr.
Și vă bat de vă cocoșez.
Știți doar că sunt legendar

Îți dau o fată?

Merg pe stradă. Deja e al naibii de frig.
Parcă mă obișnuisem cu vara…
– Îți dau o fată?

Mă uit în stânga.
Un chel gras și negru la față zâmbea la mine.
– Îți dau o fată?
– Nu mă, ce să fac cu ea?
– Cum mă, cum nu știi. O iei de craci și…

– Băi, știu asta. Dar nu-mi trebuie.
– De ce?
– Că am nevastă acasă.
– Lasă bă că și eu am acasă nevastă…
– Și atunci?
– Păi o amantă, o ceva?
– Nimic!
– Ce mă, ești d-ăla?
– Nu băi nene, însă vezi tu, luatul așa de pe stradă nu se mai practică. Suntem în 2012, ați rămas la fel…

Se uita la mine descumpănit. Totuși voia să mă convingă. Doar era la mijloc reputația lui, nu?

– Păi mă omule, zic, din ce în ce mai sigur pe mine. Tu vrei să închiriezi o gagică da? Nu s-o vinzi?
– Cum s-o vând? Abia am luat-o de la Albanezu’, 700 euro m-a costat panarama…
– Bun așa. Și ieși așa pe stradă și urli că dai femei? Dacă eram milițian?
– Vremurile e grele, vere, spuse spășit. Copilașii emulți, de muncă nu e, că-s țigan… Și decât să fur, mai bine scot bagaboantele pe stradă.
– Mă te înțeleg, dar nu așa se face. Poți să vinzi altceva.
– Am telefoane fratele meu. Vrei niște telefoane mobile? Uite, că-s aproape noi. Și scoase cu o iuțeală uimitoare 4 mobile din buzunar.
– Nu, sunt vechi, eu fac altceva, iau de pe net.
– Cum mă, să-ți trimită ăla cărămidă în colet?
– Nu nene, eu intru pe tocmeli.ro, găsesc ce mă interesează, vorbesc cu omul și iau.
– Ce? Telefoane?
– Au și camioane dacă vrei… Orice n-auzi? Vindea unul niște pui de rotwailler, mamă mamă, altul niște ouă de struț. Ceva de speriat. Aveau de toate!

Se uită la mine din ce în ce mai neîncrezător și mă întrebă în șoaptă:

– Și… ceva femei p-acolo nu iereau?

Mândru de-a fi român

Un subiect delicat pentru unii.
L-am întrebat pe un prieten “ești mândru de-a fi român?”
S-a uitat la mine ca la felul 7.

Țin minte că eram prin 91-92 la țară și ne uitam la TVR.
Unde arăta viața din colegiile din Olanda.
Unde studenții își lăsau bicicletețe în niște rafturi frumoase, unele lângă altele, fără se le mai lege cu 10 lanțuri și 20 de lacăte.
Mă uitam uimit.
Văru-meu îmi spunea.
– Uite mă, nu le leagă, le lasă acolo, după ore fiecare și-o ia pe-a lui și pleacă acasă
– Păi nu i le fură?
– Nu există mă acolo să furi. O bicicletă de 20 de dolari?
– Păi la noi de ce se fură?
– Păi ține de mentalitate mă. Noi vom ajunge la nivelul ălora peste 100 de ani, poate nici atunci.

Și m-am gândit la ceva.
Cum naiba în America în 1880 ăia n-aveau decât case de lemn, de luau foc așa ușor, indieni și vestul sălbatic, și noi aveam case de cărămidă, civilizație…
Cum naiba de acum în 1991 America are stadioane de 70.000 de locuri și noi n-avem noctură la Stadionul Dinamo?
Cum americanii au laptopuri și noi ne uitam la un HC ca pisica la HTC?

Ajuns acasă, într-o discuție ulterioară cu tata despre România și români am zis că olandezii sunt mai civilizați ca noi, și ne va lua mult timp până să-i ajungem. Doar vorbisem cu văru-meu despre asta, eram în temă și știam multe.
– Ar trebui să fii mândru de țara ta mă boule!

Cred că n-am fost mai cutremurat nici când m-am curentat bebeluș fiind.
Să fiu mândru că sunt român?
Da, am fost, și încă sunt.
Nu mă tem s-o recunosc.

Căci unde 2 îți vor zice că ești țigan ciorditor, 3 îți vor spune că ești dârz.
Și faci mămăliga și sarmalele alea excelente…
Măcar pentru atâta lucru să fim recunoscuți.

Îmi place țara. Păcat că nu avem timp s-o vizităm.
Plecăm în vacanțe la Paris, în insulele Maldive, Dumnezeu știe pe unde. Dar unt români care n-au văzut Delta Dunării. Eu fiind unul dintre ei.
Și nu pentru că m-am dus în Maldive, ci pentru faptul că era mai iefin să merg la bulgari la mare. Dau un exemplu, nu am fost niciodată în Bulgaria.

Numai că noi nu (mai) știm să facem turism.
Dăm totul scump, și serviciile lasă rău de dorit.
De aia nu mai vin zeci de mii de nemți pe litoral.
De ce să se înțepe în seringi aruncate pe plajă în Vama Veche, când pot merge la Nisipurile de Aur în Bulgaria? Sau na, mai dă 50-100 euro în plus și se duce-n Spania.
– Ăia au civilizație. Nu mai mergem în România… Nu-mi mai place.

Și e păcat. Deoarece noi ca oameni suntem buni.
Chiar și acum, printre profesoare care terorizează copiii, eleve care fac sex pe catedră și elevi care se bat cu cuțitele, încă se mai face carte.
Ăia 30% care mai învață.
Suntem printre cei mai inteligenți din Europa.
Numai că suntem leneși.

Păcat că nu s-a inventat un medicament contra leneviei.
Și când s-o inventa îl va patenta un român, sigur asta.
Păcat că invenția va fi aunor canadieni ceva, și abia după 100 de ani se va recunoaște că de fapt e românească. Vezi insulina.

Ar trebui să reeducăm educatorii în primul rând.
Apoi părinții.
apoi elevii se vor educa cum trebuie.
De ce naiba să ne-o ia chinezii înainte?
De ce ăia stau unul lângă altul, drepți și fac oice li se cere?
A, în comunism a fost nasol, militărie…
Lasă că avem acum democrație. Prost înțeleasă, uite unde ne-a ajuns.
Că am ridicat sus nasul.
Dar n-am văzut când cădeam în gropi…

Dacă și voi sunteți de acord, măcar în mică parte cu ce-am zis eu, aruncați un ochi aici.
Unde un om încearcă să facă diferența.
Între un român nepăsător și unul care se implică.

Ești pregătit?

Te întreb cât se poate de serios. Vine iarna curând. Ești pregătit?
Sau te văd ca pe autorități ridicând din umeri la stratul de 4 metri de zăpadă.
– Ne-a luat pe nepregătite ninsoarea asta.
– Nu ne așteptam să ningă în decembrie, nici să ne bateți!

Dar eu vă întreb de pe acum.
Căci pe 6 decembrie vine moș Nicolae.
Tu ești pregătit?
Ai luat ceva cadouri pentru copii?
Pe 24 vine și moș Crăciun.
Nu e frumos să te prindă cu masa goală…
să nu zici că n-ai fost pregătit, că n-ai știut, că “uite ce-a trecut anul dom’ne, ce criminal…”

Degeaba promiți că n-ai uitat. Căci dacă te descos văd că ai uitat ziua nevestei când e…
În mai parcă, nu?
Ce contează ziua, toată luna o tot sărbătorești…
Țin minte și acum noaptea de Crăciun.
Doamne, câte jucării, câte dulciuri și câte hăinuțe primeam…
Dumnezeule, ce bucurie când noaptea mă culcam cu o jucărie primită de ajun, iar dimineața sub brad aveam alta…
Căci așa făcea moș Crăciun.
Se ascundea de mine, ceva de speriat…
Când eram ba la baie, ba dormeam, el venea.
Căci îl auzeam vorbind cu ai mei, arătându-le jucăriile.

Ce, puteam eu să dorm când alături ai mari se jucau primii cu mașinuțele mele viitoare?
Nu mă supăram eu că se joacă cu jucăriile mele.
Totul până la ciocolată.
Ști că primeam niște ciocolată chinezească, Golden Bee.
În viața mea n-am mâncat ciocolată mai bună.
Să n-aud de ciocolata elvețiană.
Golden Bee ăla era miezul.
Mai ales când aveai 8-9 ani. În vremurile alea tulburi.
Cea mai frumoasă perioadă a vieții a fost copilăria.
Nu tu griji, nu tu probleme…
Moș Crăciun venea cu daruri an de an, moș Nicolae la fel.
Niciodată nu m-a adus vreo nuia.
Mă temeam să nu-mi aducă vreo bâtă de baseball sau vreun baros la câte năzdrăvenii făceam.
Dar el nu era atent.
Mă iubea la fel de mult.
Căci numai ciocolată, fructe și jucării îmi aducea…

Mi-e frig!

A venit iarna și mi-e frig!
Așa că trebuie să mă îmbrac.
Asta e musai na. Dacă ți-e frig te îmbraci, nu te duci șă-ți iei o bere rece…
Deși ar merge și acu o bere…

Mă rog, hai să revenim la hine.
De când cu nebunia asta de black friday, am zis că poate îmi iau măcar o pereche de ciorapi la preț scăzut, nu?

Și ce văd eu?
ZorileStore are reduceri 2 zile, de până la 60%!

Casc eu bine ochii, citesc mai bine, așa e!
Indru la ei pe site.
Oferte peste oferte nene…
Am văzut niște blugi meseriași, cum vreau eu.
Și ăia reduși la preț.
Păi să nu-ți iei mă?

Aș lua, de ce nu…
Numai că partea monetară ela pământ.
Dar na, cum se știe că bloggerul de obicei e mai ceva ca studentul la bani, BlogAwards ne vine în ajutor.
Așa că până la 24 noiembrie, puteți participa la concursul de față, de unde puteți ieși cu ceva bănuți.
Adică vouchere de 500, 300 si 200 lei.
Ce m-aș mai echipa eu. Așa în stilul anilor 50…
Mi-aș lua ghetele astea.
Aș continua în sus cu perechea asta de blugi. Puma nene, nu jucărie!
Api în sus aș lua geaca asta de motociclist.

Nu știu de ce, dar la o vreme m-a reapucat nostalgia anilor 40-50…

Aveam nostalgia anilor 20-30 până anul trecut. Apoi m-a apucat asta cu anii 50.
Ce vremuri…
Cu ocazia asta anunța că voi reamenaja blogul ăsta.
Să fie în stilul anilor 50, cu pin up girls, cu motociclete Triumph, cu bandele din Brooklyn, cu pop-artul lui Warhol.
Să vdem ce iese. Ideea e să-mi fac timp.

Dar când voi termina va arăta foarte meseriaș.
Cum ar fi fața mea dacă voi câștiga la concursul de față.
Ce moment Kodak?
Aia va fi poză bună de pus în ziare.
Pe prima pagină a tuturor manualelor școlare, pe calendare, pe caroserii de mașini.
Mai ceva ca ăla mustăciosul… Ăla de omoară cobre și împinge pămânul. chuck Norris ăla…

Black Friday

Eu personal nu auzisem de termenul ăsta până acum doi ani, când am văzut niște americani că se omorau să intre în magazine primii, că era Black Friday.

Abia atunci m-am prins care e faza. Că prin noiembrie, cu o lună înainte de Crăciun, magazinele fac reduceri substanțiale la produse. Mă, treabă bună, nu zic nu.
Dar de ce un nume așa sumbru? De ce Black Friday? De ce nu Super Friday? Sau Super Discount?

Mă rog, ideea e că a prins și la noi chestia asta. Însă noi românii facem o șmecherie. Cu o lună înainte de Black Friday, mărim prețurile. Zic de magazinele care au adoptat campania asta.
Apoi, fix de Black Friday, ei chipurile scad prețurile. Reduceri senzaționale etc. Aiurea, de fapt prețurile revin la valoarea normală. Adică dinainte, căci numai normale nu-s prețurile la noi. Până și hârtia igienică aia ieftină o luăm la suprapreț…

Dar, prin căutările mele am dat de Beelegant. Zic de căutările mele, deoarece ce zappam înainte pe TV, așa fac acum pe net. Dacă e să-mi fi notat de fiecare dată când vedeam pe youtube comentarii de genul “i’m in that weird youtube corner again“, aveam o bibliotecă plină de caiete dictando completate cu scris mărunțel…

 

QuickEnd. Care este tot un black friday, al celor de la QuickMobile. Dar aici vine partea frumoasă. Nu e reducere numai pe foaie, chiar sunt reduceri reale. Fără să fie înainte mărit prețul.

La ei am găsit Ipad 4 retina la reducere. 50% reducere nene. Să fie pentru tot românul. Aia afacere! Numai că pe mine nu mă interesează un ipad. În schimb premiul pentru acest concurs organizat de QuickMobile și BlogAwards, este o cameră foto Sony 230W.

Care la QuickEnd, adică din fiecare vineri de la orele 18 până luni dimineața la ora 10, costă 500 RON. ață de 700 RON cât ar costa în mod obișnuit.

200 RON nu-i de colea o reducere. Dar cum bani nu-s, particip la concurs. Nu știi de unde sare iepurele camera foto!

Hai să te îmbraci!

“Mă n-auzi? Care n-ai pantaloni pe tine? Hai să te îmbraci”.
Așa începea aventura lui Ilie Chelie după ce-a furat pantalonii din trenul de Simeria.

Dacă nu știți despre ce vorbesc, citiți aici și ascultați aici.

Acum vremurile s-au schimbat.
Nu se mai fură pantaloni, pile de unghii și pălării din tren.
Se fură tablete, laptopuri și telefoane mobile.
Însă nu despre asta voiam să zic.

Își spuneam Hai să te îmbraci cu un motiv.

Îmi zici că n-ai bani?
Citește până la capăt și poate o să ai.
O șansă reală și destul de mare zic eu.
Hai să vă spun.

Ziceam de pantaloni. Sau na, de blugi să zic.
Îți plac blugii ăia noi cu ștersături, rupturi, care arată ca vai de ei, că deh, asta e moda acum, să fii trendy pă mendy, sau îți plac blugii clasici, normali?
Mie îmi plac blugii negri, blugi clasici.

Mi-au plăcut blugii negri dintotdeauna.
Nu raiații.
Bine, visul meu era să am o pereche de pantaloni de piele.
Și acum mai vreau unii, numai că sunt nu scumpi, ci extrem de scumpi.
Și în afară de asta, ți-e frig în ei de mori. Că ăia n-au căptușeală.
Sau cel puțin așa știu eu.
Poate când mi-o permite mi-aș lua unii, cu tot cu căptușeală.

La comandă făcuți ce naiba…
Sau să-i dau comandă lui Ilie Chelie?

E cea mai simplă metodă de-a ajunge la produsul dorit.
Că vrei tu pălării, pantaloni, ori ceva încălțări.
Te înscrii la concurs și gata.
Să nu vă aud că nu știați.
Ori că e greu. Ori că mi-e lene.
Sau că na, azi e ultima zi, de ce să mă mai înscriu?
Băi, ăla de-a luat un Iphone5 de la Vodafone s-a înscris cu-n articol vai de el în ultimele minute de concurs mă.
Și-a luat 750 de euro.

De ce să scriu?
Uite d-aia. Nu scrii, mori anonim.
Și fără nădragi pe tine. Mai mare rușinea.
Succes tuturor participanților!

Filmele vechi

Mai ține cineva minte când se uita cu drag la Chuck Norris? Vă aduceți aminte filmele vechi cu el? Eu da.

Știu că-mi plăcea când în filme Chuck Norris avea mustață. Era în vreo 2 filme fără mustață. Parcă nu era el, nu-mi păcea deloc.

Prima dată când am văzut un film cu chuck Norris era prin 1985 sau 1986. Eram la mare, aia șiu sigur. Fusesem cu ai meu și cu vară-mea la cinema.
Un cinema d-ăla descoperit.

Și atunci am luat și Pepsi-Cola. Un suc care-mi plăcea la nebunie. Știi cum e. Nu mai bei o cola sau un pepsi vreo 2 ani, apoi când bei un pahar juri că-i raiul pe pământ.

Și tot stând acolo și uitându-mă cu ochii cât cepele la film văd că la un moment dat, sare chuck Norris printr-o fereastră. Și sare de-i rupe cadrul de lemn nene, cade de la nuș câtelea etaj, și plonjează în apă. Căci jos era apă, nuș cum naiba era blocul ăla pornea din ocean. Măi, dar așa mișto a fost faza aia, că o țin minte și acum.

La fel de frumoasă a fost și aia când sare el și-i sparge unui nene rău parbrizul și-l omoară.

De atunci au început să-mi placă mie la nebunie ciocatele. Ceea ce nici până acum nu am din păcate.

Și ce e nasol e faptul că nu găsesc subtitrări la filme. Am un pack cu chuck Norris. Vreo 10-15 filme. Abia 2 subtitrări s-au găsit, în rest nimic nimic. Dar așa e cu filmele vechi. Nu le găsești pe ele, darămite subtitrările… Bine că știu engleză. Mi-am pregătit ceva de halit, și mă uit la unul din filmele vechi ale lui.

Numele îmi scapă, dar știu că e el indian parcă, ori ceva pustnic hipiot. De vin unii să taie pădurea și el oprește drujba cu mâna. Apoi îi bate p-ăia… C-an filmele vechi. Revin cu un review al filmului, asta e musai. Numai să vpd cum dau sonorul de tare să nu-mi jeneze nevasta…
Nu cred că va comenta nimic. E vorba de Chuck Norris la mijloc!

Valoarea timpului

De la americani avem expresia TIME IS MONEY. De la manelisti avem expresia AS DA ZILE DE LA MINE. Cele 2 chestii combinate au generat filmul IN TIME. Si totusi, care este valoarea timpului pentru noi?

Emil Calinescu sunt, iar in acest guest-post o sa va vorbesc despre valoarea timpului pentru mine. Nu e vorba ca sunt narcissist (da, sunt, nu asta e problema), ci prefer sa ma dau exemplu pe mine decat sa vorbesc in numele altora.
Si dau exemplu o chestie intamplata chiar asta-seara. Am fost la o intalnire cu niste colegi de la un training. Intalnirea avea un scop tematic: sa ne jucam board-game-uri. Nu intru in detalii legate de jocuri, ci ma voi referi la timp, ca despre el era vorba. Asadar, am terminat cam pe la 12 fara 10. La ora aia cam greu cu mijloacele de transport. Deci aveam 2 variante:

1. Sa ma duc sa astept RATB-urile de noapte. Iar asteptarea putea fi chiar de 30 de minute. Bine, daca plecam cu 3 minute inainte prindeam un troleu care se retragea, dar alea sunt exceptii. Varianta asta, subliniez, era gratis.

2. Sa dau bani la un taxi si sa ajung acasa in maxim 10 minute. Mai putin. Apropo, la varianta 1 am calculate doar timpul de asteptare al autobuzului, el face oricum mai mult decat taxiul. Taxiul costa cam 5-6 lei (7 mi-a luat de la Unirea, aici e drumul drept). Asta daca nu prind vreun tepar.
Voi ce ati alege? Fara sa va uitati la raspunsul meu, ganditi-va la 3 aspecte:

1. Cat de obosit sunteti?
2. Cate aveti de facut cand ajungeti acasa?
3. Cand trebuie sa va treziti maine?

Alegerea mea a fost sa iau autobuzul de noapte. Si asta pentru ca:
1. Sunt obosit nitel, dar nu rupt de oboseala.
2. Acasa trebuia sa scriu ceva pe blog, dar nu mult, adica puteam amana pana maine dimineata (adica azi, ca e deja 00).
3. Nu am ora de trezire.

Cu toate, astea, ramane intrebarea: care este valoarea timpului? Chiar daca aceste 3 chestii erau bifate ca mine, eu tot am pierdut cam 30 de minute. Se pune intrebarea: 6 lei valoreaza mai mult ca 30 de minute? Fie si daca am considera ca acele 30 de minute ar fi 30 de minute in plus de somn.
Inca un aspect, la mine foarte relevant: eu urasc taximetristii. Nu atat de mult incat sa le doresc raul, dar indeajuns de mult incat sa-i evit pe cat posibil.

Eu am facut o alegere, sunt curios voi ce alegere ati face. Si de ce.
Salutari VALOROASE tuturor si va astept cu un guest-post la fel de valoros si pe blogul meu!

De bine, de rău, merge!


Că așa e treaba la români.
Greu se apucă și repede se lasă.
Pe deasupra mai sunt și adepții zicalei: De bine, de rău, merge!

E, cam am terminat treaba aici.
A stat bietul site pe jos, hostat pe fel de fel de servere vai mama lor.
Acum de bine de rau e sus.
Mai are niște erori el, dacă vă apare vreodată eroarea aia cu “database connection”, dați un refresh.
În 99,9% din cazuri o ia.

Sper să nu aibe alte probleme, dar deocamdată mă bucur că am reușit să-l aduc cum era acum o lună și ceva.
Nu am pierdut decât un post, care e în draft acum.

Voi începe de mâine, încet încet să fac modificările nesesare blogului.
Adică am renunțat la ideea de-a face un subdomeniu, nu-mi iese neam redirecționarea.

Așa că voi pune pe direct portofoliul meu de lucrări.
Unele posturi care au deranjat le-am pus private.
Nu le puteți vedea.
Altele urmează a fi cenzurate, deși mă gândesc dacă să le cenzurez sau nu.
Dar voi face schimbări de pagini, tot ce va fi comic voi pune pe Spanac.

Mai am de pus aici fel de fel de pluginuri și alte chestii.
Pe care nu le pot pune acum.
Nu de alta, dar am luat repede niște țuică și niște bere la bord de bucurie că am reușit treaba.
Așa că mă bag la LOL.
Să turbeze copiii de nervi când le zic “me mid, alone”.
Căci joc cu Jax, caracter care nu are arme de tras la distanță.

Și tot de mâine am să încep să scriu mai des și pe aici.
Voi scrie un post pe săptămână, în care voi povesti ce-am făcut toată săptămâna de-a trecut.
Ori când e ceva atât de nemaipomenit de-ar trebui trecut numaidecât pe-o foaie de internet.

Aștept PageRankul ăla, când naiba vine?
Sper aici să nu scadă (am avut 3, acum e scăzut la 2), iar dincolo să crească.
Ideal ar fi să prind un PR4, dar și un 3 ar fi mai bine ca 2-ul actual.