Monthly Archives: May 2013

Pitagora, bețivanul… cumpătat!

Legenda spune că, in timpul lucrărilor de alimentare cu apă a insulei Samos, în jurul anului 530 î.e.n., Pitagora a in ventat paharul care-i poartă numele.

Scopul acestuia ar fi fost împărțirea corectă a vinului către constructorii acelor vremuri (de unde se vede că obiceiul băutului pe șantier e „milenar”).
Mai exact, cei care erau mai iuți de mână și largi de gât… își umpleau rapid paharele și le dădeau pe gât la fel de repede… spre deosebire de cei mai cumpătați, din rândul cărorar făcea parte, pare-se și Pitagora.

Rezultatul este ușor de ghicit:
Cei care beau mult făceau și pagubă și se odihneau mai mult decât ceilalți, lucrând, evident, mai putin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care să distribuie uniforml cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcând pe interior nivelul maxim până la care se poate umple cupa.

Nimic deosebit până aici. Partea cu adevărat interesantă abia acum vine: cupa are în mijloc o coloană cu o gaură în partea inferioară, prin care (surpriză) nu curge conținutul cupei dacă aceasta e umplută… până la nivelul marcat. În schimb, daca încerci să mai torni fie și o picătură peste acel nivel, vei avea (ne)plăcuta surpriză să vezi cum ți se golește întreaga cupă.

Sectiune pahar


Acum, eu stau și mă gândesc. E bună ingineria asta a lui Pitagora, dar nu e practică. Nu existau căni normale sau ce? Și își luau în cană până la semn. Cana fiind una mică mică, exact cât ar fi cana asta a lui Pitagora. Și ar fi terminat problema.
Însă bag eu de seamă că de pe vremea aia oamenii își complicau existența absolut degeaba. Ca și cum te-ai scărpina în urechea dreaptă cu mâna stângă, aia lovită cu făcălețul de nevastă acu 2 seri când ai venit beat praf acasă…

Și zic că-s de mare căutare, deoarece avem zilnic nevoie de ele. Mai ceva ca pâinea…

CONCURS CU PREMII!

Vreți să participați la un concurs meseriaș?

Până pe 26 mai puteți să vă înscrieți aici la newsletter: VOUCHER-GRATIS.EU
Și prin tragere la sorți puteți câștiga un voucher de reducere de 30% la orice produse de îmbrăcăminte și încălțăminte de pe miniprix. Partea bună e că acest voucher se poate cumula cu altele.
Succes!

Ceas buclucaș

Am făcut comandă la un ceas pe e-bay. Să n-aud un “lol frate” că vă tai…
Am aşteptat o lună şi ceva. A ajuns… Cu mâinile tremurând de emoţie am desfăcut pachetul, cu aceeaşi bucurie în ochi pe care o are un copil de 5 ani când deschide cadoul de Crăciun.

Ceasul, roşu ca focul, mi s-a părut mare. Chiar are ditamai cadranul.
– Ce bine, e pentru tata, ăstuia-i plac ceasurile mari.

E automatic, o nebunie.
Îl întorc, îl pleznesc, o ia din loc. După juma’ de oră l-am prins prin boscheţi.

Ajung seara acasă cu-n rânjet de satisfacţie pe faţă: “Na că i-am luat un ceas mişto foc” (şi eu şi el avem mania ceasurilor).

– La mulţi ani! zic întinzîndu-i ceasul
– De unde “La mulţi ani”?
– Din 2010…
– Suntem în 20 ianuarie!
– Acu a ajuns din China, la mulţi ani! Îţi place?
– E roşu, e mare!
– Văd, eu l-am ales, îţi place sau îmi bag mâna în el și-l port? Că-mi face cu ochiul!
– E drăguţ, merci. E automatic?
– Da, e întors deja. Să-l stăpâneşti sănătos.

Aveam o satisfacţie imensă. Îi place, e automatic, e mare. Nu-l încântă culoarea mult, dar deh, per total e OK.

După juma de oră vine la mine:
– Mă, ceasul ăsta a stat!
– Ei na, ia dă-l să-l mai întorc.

Sucesc la el 2 minute, mergea. I-l dau înapoi.
După 3 minute i se opreşte iar.

– Iar s-a oprit!
– Chinezul ăla belit mi-a dat un ceas fărâmat. O să-i dau mail.
– Dă-i şi zi-i că e stricat. Banii înapoi sau alt ceas!

Au trecut de atunci ani buni. Porcăria aia de ceas încă există. L-am dus la reparat de i-a schimbat ăla în el tot. Și tot merge când vrea el.
Dar acum am dat de un concurs amuzant. Unul în care pot câștiga unul dintre aceste ceasuri Oulm uber-meseriașe.
albastru

Păi spuneți voi fraților, cu asemenea ceas mișto cină mă întrece? Să vă văd că veniți cu IWC-uri de 5.000 de dolari. Bani aruncați pe geam băi. De banii îia îmi iau un DSLR și o mașină. Mi-ar plăcea un BMW 318…

Dar na, nici carnet n-am. Măcar ceasul ăsta să-l iau!

La țară, pe urmele lui Creangă

Eh, Nică tată… Dacă ai vedea tu acu ce s-a ales din țara noastră, te-ai da peste cap și te-ai transforma în porumbel…
Acum ăia din Moldova vorbesc numa rusește… Văzusem un canal de televiziune, Publika parcă. Site-ul era publika.md, însă ăia o rupeau numa-n rusește.
Creangă se răsucește în mormânt acum ca titirezul!

Dar ziceam ceva de țară. Da, am revenit de la țară, au fost două zile pline de peripeții. Au fost și nervi, au fost și mici, aer curat, băutură, tras cu pistolul în păpădii, făcut poze în prostie, certat cu nevasta, împăcat cu nevasta.
Cel mai nasol a fost că n-am prea putut dormi bine în patul ăla. Când nu-i patul meu, cu greu mă obișnuiesc cu alt pat. Mai ales dacă-i mic. A, dacă ar fi pat de 2,5 metri pe 2 metri, păi zic nene că aș dormi ca un ciumete!

Dar cu cine să vorbesc? Să-mi facă un pat așa mare și fain?
Niște prieteni mi-au recomandat o firmă de cherestea. Poftim dom’ne, moldoveni.
Să vezi ce niet panimalu o să le zic.
Băi, ce m-am putuit înșela.
Vorbeau oamenii românește ceva de speriat, mai bine ca mine. am mai făcut și niște glume și am rezolvat treaba.
Acum știu clar la cine apelez când am să-mi fac o vilă la țară!

Și hai să arăt și pozele din peripețiile de la țară!

Acolo, pe la 20 de kilometri de curtea de Argeș, e plin de dealuri. E, și pe mama, tatăl, mătușile și verii tuturor dealurilor muntoase din zonă, acolo are casă socru-meu… De nici cu mașina nu ajungi acolo, deoarece drumul e neasfaltat evident.
Însă e frumos. Foarte frumos nene, n-am cuvinte. Îmi aduce aminte de casa de la țară din Erghevița copilăriei mele oltenești. Aer curat care la ora 10 seara te adoarme și la 7 dimineața te trezește.

Bine, acu m-a trezit bestia de câine pe la 6 dimineața, aia e partea doua. I-am dat apă și l-am potolit.

Dar mă lăudam cu ceva poze. Iată-le. Fără o ordine anume. Restul de poze sunt pe Spanac.

IMAG0506 IMAG0510

IMAG0512

IMAG0514

IMAG0515

IMAG0516

IMAG0518

IMAG0520

IMAG0521

IMAG0523

IMAG0527

IMAG0529

IMAG0532

IMAG0533

IMAG0537

IMAG0540

IMAG0542

IMAG0543

IMAG0549

IMAG0550

IMAG0551

IMAG0554

IMAG0555

IMAG0556

IMAG0557

IMAG0561

IMAG0564

IMAG0565

IMAG0567

IMAG0568

IMAG0569

IMAG0571

IMAG0572

IMAG0573

IMAG0574

IMAG0577

IMAG0580

IMAG0582

IMAG0584

IMAG0586

IMAG0587

IMAG0589

IMAG0590

Vrem apă!

De fapt, am cam vrea noi canalizare în sate, nu numai apă potabilă. Dar na, astea-s vise de copii mici.
La noi mi se pare că încă mai există sate fără curent electric (ce spune statul că ultimul sat conectat la rețeaua electrică a fost în 2005, e gogoriță).
Și noi pe deasupra am vrea asfalt pe drumuri și apă în casă. Bine, apă curentă, nu inundații, să fim bine înțeleși.

Îmi aduc aminte de acum minim 10 ani, când mă duceam la țară. Dimineața mă duceam să iau apă de la fântână. O distanță de cam 200-300 de metri. La dus era simplu, coboram dealul cu bidoanele goale. Însă la urcat era chin nene… Să urci pe dealul ăla cu apă după tine… Și era doar un drum. Apă se consuma multă, ce să-i faci…

fantanaAșa că au vreut ai bătrâni să facem puț în curte. Era mai ieftin să pună două motoare, unul la fântână și unul în curte, care să aducă apa acaspă, însă ăla de la fântână dispărea imediat. Deoarece fântâna era lângă grădină. Cică fântâna tuturor… Bietul străbunică-meu, dacă știa cum vin idioții cu vitele acum la fântână, nu se mai apuca s-o lase pentru toți…

Așa că hai să facem foraje în curte.
Și s-au apucat de-au dat două găuri. La adâncime de 25-26 de metri. N-au dat decât de mâl, nicidecum de apă. N-au vrut să asculte pe un specialist de venise c-o ansă. Ăla zisese să săpăm într-un alt loc, departe de unde făcuseră ăștia forajele. Ciucă să săpăm la 6 metri și dăm de apă bună. N-a vrut nimeni, că deh, ce încredere s-avem în ăla cu vergeaua lui de cupru când aveam aici specialiștii îm fântâni care ziceau că-i nebun?

Și uite așa bine merci am rămas fără apă. Cheltuielile erau enorme cu forajele și treaba s-a sistat.

Dar pe viitor când voi face fântână la țară, aduc eu un specialist cu ansă să-mi dea de apă imediat.
Sau dacă nu găsesc, sigur pun mâna pe-o echipă de foraje profesionale care o să-mi găsească apă și la 50 de metri adâncime. Ori apă ori petrol, nu m-ar deranja niciuna dintre ele…