Monthly Archives: October 2013

Legendar… pe râșniță!

După cum v-am mai spus, mă joc LOL în draci. Ba chiar la niște jocuri vs. computer am devenit legendar.
Ieri au făcut flăcăii un update nou. au băgat niște skinuri de helăuin. Însă Mariusică e foarte supărat pe ei.
Nici el, nici alții cu ceva computere mai vechi nu se mai pot juca. E o eroare foarte tâmpită și-i scoate din joc. Asta deoarece au sisteme AMD vechi.
Am zis că-i el tăntălău și nu știe să-și repare bugurile. M-am dus să văd eu despre ce e vorba.
Instalări, dezinstalări, curățat de regiștri, aplicat patchuri, instalat versiuni mai vechi de joc, n-a mers nimic.
– Băi, imposibil! Nu e mai tare ca mine un drag de bug! mi-am zis plin de nervi.

eroare

Am stat vreo 2 ore la Mariusică de m-am enervat minut de minut. Pe forumuri urlau copiii cu sisteme vechi tot așa, din minut în minut mai zicea unul “same problem here, any help yet?

Nu se poate face nimic. Bugul nu poate fi reparat de noi, userii. Așa că mai au de așteptat după un patch de-l vor publica ei. Nu se știe când, deoarece s-au trimis sute de mailuri și nimeni n-a primis vreun răspuns. Oficial sau nu.
Așa că m-am apucat să mă uit la niște computere second-hand pentru Mariusică.

Măcar un intel cu soket 775, un procesor mai acătării decât râșnița aia și terminam treaba.
Însă beleaua e alta. Că trebuie schimbat și RAM-ul! Deoarece el are DDR1, iar plăcile de bază mai noi de ce are el sunt pe DDR2. Ba ultimele pe DDR3 (Cât am urlat până am făcut rost de computerul meu actual…)

Am zis că sigur îl rezolv cu un sistem meseriaș. Știam de amicii de la IDmag, avusesem nevoie de niște cititoare coduri de bare mai demult și știam că au și sisteme industriale meseriașe. Așa că dacă e să-l ajut pe om, măcar să-i fac un sistem ca lumea.
Însă, socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg. Asta pentru că eu habar n-am de sisteme de calcul d-astea complexe. Și când am văzut acolo procesoare la 18.000 mii bucata, am zis că-i ceva în neregulă.
Păi Mariusică vrea să joace League of Legends, nu să-și proiecteze navă spațială intergalactică!

Acum tot caut. Placă de bază și procesor am găsi în 170 de lei. Însă ce ne facem cu ramul? Că el are acum 2 giga de RAM. Și tot vreo 2 îi trebuie și DDR2, dacă e să-și schimbe sistemul. Și ar cam fi musai, cu râșnița aia nu prea mai face ceva… Măcar placa video o are bună. 9600 GT, exact ca cea veche a mea. Una dintre cele mai bune plăci video inventate vreodată!

Vleau bicicletă!

Copilul, un râzgâiat peste măsură, de vreo 4 ani, se plimba cu bona de mână.
Trecând prin fața unei librării, copilul vede o frumusețe de bicicletă, mică, zveltă, jurai că-i pictată de Da Vinci.

Musai trebuia s-o aibe.
Așa că-i zise bonei, arătând cu mânuța către vitrină:
– Vleau bicicletă!

Bona se uită în vitrină, se uită la prețul ei… Costa cât un sfert de mașină. Nu se putea așa ceva.
Trebuia să muncească un an ca să-i poată lua ăluia bicicleta. Și de altfel, nici nu era copilul ei, ce trebuia ea să-i cumpere bicicletă?
Așa că-i spuse copilului franc:
– Nu am bani de bicicletă, hai să mergem. Și-l trase ușurel din fața vitrinei.
bicicletă

Mare greșeală. Nici la Domnul Goe nu se auzise asemenea hărmălaie.
Se pusese copilul pe un plâns de ziceai că i-a luat foc yahtul și altceva nu.
Se tăvălise pe jos și dădea cu pumnii în pământ, înnebunit:
– Vleau bicicletă, vleau bicicletă!

Biata bonă ce era să facă? Se uita lumea cu dispreț la ea. Că nu-i oferă copilului bicicletă. Copilul era îmbrăcat bine, căruțul era luxos.
Așadar, își putea permite bine merci o amărâtă de bicicletă. Doar nimic nu e prea puțin pentru copii! Se gândea să caute pe net, poate găsea mai ieftin, însă copilul urca vă vrea acum, nu după ce caută ea pe net…
Trebuia să-l potolească pe micul năzdrăvan, așa că-i propuse:
– Nu e bună bicicleta, cazi de pe ea, spargi capul și mori, plânge mămica și tăticul după tine. Nu e bine, nu vrei să-ți iau niște mingi, niște soldăței? Uite ce frumoase sunt. Niciun copil nu are așa…
– Nu vreau jucălii! Vleau bicicletăăăăăăă!!!

– Uite, dacă nu mai urli și ești cuminte, când ajungem acasă ne jucăm de-a mama și de-a tata, e bine?
– Mda, bii…biine!! suspină copilul strgându-se la ochi.

Ajunși acasă, bona se îmbrăcă într-o cămașă de noapte vaporoasă, copilul se cocoțase pe fotoliul lui ta-su, înfofolit cu halatul lui, pusese în gură pipa bătrânului, și răsfoia ziarul.

Bona se dădea pe lângă el. Copilul nimic. Se uita pe ziar.

– Iubitule, îți place noua mea cămășuță de noapte? spuse ea dându-se pe lângă fotoliu.

Copilul, lăsând ziarul pe măsuță, scoase pipa din gură și-i spuse.

– Auzi dlagă, ție-ți alde de plostii și copilul ăla zace fălă bicicletă!

Jurnal de balamuc

Se trezise dimineața c-o durere de cap insuportabilă.
Durere d-aia care te ia și nu te lasă până nu te trece prin stări de vomă, amețeli, dureri de burtă etc.
– Ce naiba, doar nu sunt însărcinat… gândi I.N.
Se dete anevoie jos din pat și orbecăi până la baie.
– Iar m-am trezit odată cu găinile, e ora 10:42, mama ei de treaba!
Reuși să-și dea cu apă pe ochi și să-și spele cei 20 și ceva de dinți rămași.

– Beep, Beep…
– Sms, ia să vedem cine mă deranjează așa dimineața, spuse căutând telefonul prin pat.
După 5 minute îl și găsi, ascuns Dumnezeu știe cum în puiul de pernă.

– Stimate abonat, vă reamintim că factura VDS73524846 este scadentă de 10 zile. Vă rugăm insistent să achitați suma de 163 de RON aferentă acestei facturi, pentru a împiedica sistarea serviciilor către dvs.

– Mda, ceva bun nu puteați să ziceți, un “La mulți ani” n-ați fost în stare să-mi ziceți acu 2 luni, și-acu cereți bani. Ete na, din părți! bombăni ușor enervat.

Își luă laptele din frigider, îl puse la încălzit și turnă cereale din cutie.
Începu să înjure când din cutie abia s-au scurs 4-5 fulgi de cereale. Era deja nervos încât nu observă că laptele dăduse în foc.
Repede puse mâna pe ibric să-l ia de pe foc, apoi îl aruncă cât colo, deoarece se fripse ca prostul.
Ibricul izbi cu putere singurul geam necrăpat din casă, făcându-l țăndări. Laptele stropi toată bucătăria, lăfăindu-se apoi liniștit fix sub frigider și sub aragaz. Adică unde e cel mai anevoie de curățat.

– Mama mă-sii de treabă, nu pot să bag ceva în mine fără să mi se întâmple câte ceva… Deja ziua asta arată a jurnal de balamuc!
Lăsă baltă mâncatul, curăță de ochii soacrei laptele fierbinte de pe jos, se aruncă-n haine și plecă.
– E ora 12, acum trebuia să mă văd cu ăla, poate-l prostesc să-mi cumpere replica aia de Iphone… Uite că întârzii, să-i dau lu’ boul ăla mesaj să m-aștepte.

Scrise repede “frate manacati-as vezi k intarzi, k a plekt tramvaiu din statie cand am iesit din bloc, in plm. asteapta-ma k vin rpd” și o luă la fugă către metrou.
Primi repede mesaj de la “ăla” cum că e așteptat 15-20 de minute, că ăla are și altă treabă.
angry
– Ce tâmpit. Are treabă. Doar n-ar vrea să zbor?! Și trebuie să ajung până la Unirii, nu-n Palilula!

Ajunse la metrou, se căută după cartelă, vru să taxeze dar ghinion… CONT 0! Cartela aia de 10 călătorii cu care mersese în ultima lună. Nenorocita l-a lăsat chiar acum cu ochii în soare.
Se scotoci după bani, dar cum banii la el erau ca iepurii în biserică găsi doar 6 mii de lei vechi, un șurub și câteva scame. Înjurând de mama focului urcă la suprafață, unde tramvaiul îi defila voios prin față, abia plecând din stație.
De nervi începuse să se certe singur. O băbuță i se feri repede speriată din față scuipând în sân.
– Dacă luam avionul ajungeam până acum și-n Hawaii… Darămite la Unirea! urlă el plin de nervi.

Totuși reuși să se stăpânească văzând că vine alt tramvai în zare.

Dar, colac peste pupăză… (va urma)

Bancnotele românești, din 1877 până în prezent

Hai să vă arăt cum au evoluat bancnotele românești, din anul 1877, de la “bilete hypotecare” la bancnotele actuale.

1877-1930

1930-1947

1948-1989 – periaoda noastra de “glorie

1990-2008

2008-2013 (prezent)

Bani de aur românești, 1868-1944

Îmi voi face tricou personalizat!

Nu se mai poate să stau așa golaș. Trebuie să intru în rândul lumii. Așa că-mi voi face și eu, în sfârșit, niște tricouri personalizate.
Deja am în minte modelele pe care le vreau. Zic modele, la plural, deoarece vreau să-mi fac atât pentru Zwargolak, cât și pentru Spanac.
Evident, oferte sunt gârlă, însă parcă nu văd bine prețurile astea imense care se cam practică, având în vedere serviciile medii.

Așa că, după ceva căutări, am găsit unde să-mi fac tricourile, exact cum vreau eu.
Și-am să vă arăt mai jos modelele pe care am să le fac.

model-spanac model-zwargolak

Știu, sunt modele frumoase, am idei bune, mulțumesc!
De ce am ales să-mi fac și eu tricou personalizat?
Pentru reclamă, evident. Una e să ai un tricou verde pe tine, sau negru, sau roșu (cum îmi place mie), alta e ca acel tricou să trimită un mesaj.
Și-am văzut că metoda e mult mai bună decât aia cu lipit de mici abțibilduri peste tot, doar-doar le-o băga careva în seamă. Așa, cu tricoul, vei fi sigur că mesajul tău ajunge la o mulțime de curioși.

M-am gândit ca pentru început să-mi fac patru tricouri, câte două de fiecare model. Și când mai e vreo chestie d-asta de ieșit afară, trag un tricou cu reclamă pe mine și gata. Ba și-un tricou cu leduri mi-ar plăcea… Să văd dacă există la preț bun, cu mesaj personalizat…

Cine mai vrea să-și mai facă tricou personalizat, să intre să-și ia. Oamenii sunt profesioniști, iar tricourile sunt calitative. Adică Fruit of the Loom.
SUCCES!