Muntele ascuns – 4

– Pune mâna pe el frate!
– Nu, ce mama dracului vreți? se auzea vocea gâtuită de emoție a lui George.

Apoi camera se prăvăli în pomi, se izbi de o stâncă și continua să filmeze înaltul cerului.

– Ce naiba e asta? zise Adina speriată.
– Ce să fie, fix răpirea lui George.
– Bun și cum de ai tu filmul? întrebă Victor.
– Camera am găsit-o la 3 săptămâni, a aruncat-o George ca mărturie. a aruncat-o departe în hău, unde este foarte greu să ajungi. Eu am venit cu niște prieteni cătărători și am căutat-o.
Camera era spartă și se stricase. Din fericire filmul il filmase pe card. Asta e tot ce am putut salva din cameră. Doar cardul cu filmul pe el.

– Bun și cui ai arătat filmul ăsta, ai fost la Poliție? întrebară cei doi uimiți și îngroziți de toată povestea asta.
– Am fost, am depus zeci de declarații, am lăsat copie după film și nimic. Au spus sec să las prostiile că nimeni nu e răpit și că am destulă imaginație să fac filmulețe d-astea “lacrimogene” ca să pun organele polițienești pe drumuri prin munți după cai verzi pe pereți.

– Da, era evident că n-or să miște un deget, or fi și ei implicați? spuse Victor.
– Nu am idee. Și dacă ar fi, de ce naiba l-au răpit? Cine l-a răpit? Și ce-au făcut cu el? Sunt multe întrebări și din păcate nu am niciun răspuns.
– Bun, să alertăm acum Poliția să vină aici?
– Vezi dacă ai semnal, du-te pe cărare, eu aștept aici, poate mai aud ceva.

Adine fugi pe cărare, niciun om prin preajmă, parcă nici măcar o pasăre nu mai cînta. Era o liniște apăsătoare în jur. Se uită cu ciudă la telefon nevăzând nicio rețea.
Se întoarse printre rugi la băieți.

– Nu, nu am semnal, la naiba! răbufni ea.
– Atunci avem două posibilități, spuse Alex. Unul din voi, sau amandoi să meargă la cabană să cheme Poliția și eu aștept aici, sau …

– Suntem doi oameni, Cu Adina 3, întrerupse Victor discuția. Nu îi putem dovedi?
– Nu, nu știm câți sunt, ce arme au și cât sunt de periculoși. Tu ai la tine un briceag, eu am doar un box și un cuțit de vânătoare. Nu am armă de foc.
– Asta am eu! se auzi vocea Adinei.
– Cum? Ce armă ai tu?
– Tatăl meu e cadru militar, așa că am și eu pistol.
– Pff, făcu Victor neîncrezător, ai pistol și ce faci cu el?
– Până acum te voiniceai să mergi după ei, înarmat cu un briceag…
– Ai dreptate, dar știi să tragi cu el?
– Am fost campioană națională la juniori.
– Bun, ai un pistol, spuse Alex. Ia să-l vedem.

Adina își dădu jos rucsacul micuț din spinare, îl desfăcu și scoase un Glock 17 de 9mm și două încărcătoare.
– O, perfect spuse Alex. Este foarte bun. Vreți să mergem după ei?
– Da! zise Adina.
– Mda, as merge… spuse Victor spășit.
– Bun, Victor tu ia cuțitul meu, zise Alex, înmânându-i un cuțit vânătoresc cât toate zilele.
– Mama, cine ești tu, Rambo? Ce e cu iataganul ăla?
– Cadou de la unchiul meu din State. Face cuțite la comandă pentru filme, hai să mergem.

Eu merg înainte, Adina tu vino după mine cu arma pregătită, Victor tu ai grijă în spate, în dreapta și-n stânga…

Plecară cei trei pe poteca insesizabilă de după stânci. Alex cu pumnul strâns în box, Adina cu degetul pe trăgaci și Victor uitându-se în toate părțile ăn urma lor, cântărind greutatea cuțitului.

– Ajutor…

– Ați auzit? puse Alex întrebarea retorică, deoarece vocea fusese aproape de ei.

În spatele unor stânci, într-un luminiș, în mijlocul unei păduri imense, un grup de 10-12 inși se uitau la 2 fete și un băiat în lanțuri, într-o dubă.

– Serghei, fă-le injecția aia că urlă ca nebunii, spuse unu, un burtos cu pistol la brâu.

Serghei, un ruznac de 2 metri înălțime cu mușchii pe el ca pe Conan, scoase un seringă și-l injectă imediat pe băiatul care urla ca din gură de șarpe. Acesta se calmă imediat, cine știe ce drog îi injectase nenorocitul.

– Uite mă, spuse Alex cu ciudă… Uite, ca pe animale. Fetele sunt drogate moarte și ăsta țipa de l-ai auzit tu Adina.
– Da, spuse ea cu ochii înlăcrămați, ce facem?
– Mai stăm nițel să vedem ce se întâmplă, am numărat deja 6 cu arme le vedere și nu te cred dornică să omori pe careva.
– Asta așa e…