Muntele ascuns – 5 (final)

– Care va să zică noi suntem 3, are nu avem decât un pistol, ei sunt 6, bine înarmați… Clar ni se vor preda fără pic de efort, pufni Victor.
– Chiar acum nu avem nevoie de asta măi, șopti Adina.
– Nu vedeți că treaba asta ne depășește cu mult? Este evident… Ce naiba căutăm noi aici?
– Victor, nu te-a silit nimeni să vii cu noi, cred că cel mai bine ar fi să te duci la cabană și să suni la Poliție apoi să-i îndrumi aici.
– Alex are dreptate, ne-ar prinde bine să vină Poliția aici, noi putem rămâne să vedem ce mișcări fac.
– Da să știți că și mie mi se pare bună ideea asta, încuvință Victor, dacă mă grăbesc pot ajunge la cabană sau undeva unde am semnal la telefon în maxim 10 minute.
– Din păcate Victor, semnal la telefon nu cred c-o să ai, spuse Alex îngândurat.
– De ce?
– Pentru că au anunțaț furtuni solare si din câte știu releele de telefonie mobilă sunt la 10 km de noi. La cabană există telefon fix.

Adina se uita cu ochi de vultur la ce se petrecea la 20 de metri în vale.

– Hei, cred că Alex are dreptate, ei vorbesc numai la walkie-talkie.
– Păcat că noi nu avem o stație să putem da de Poliție…
– Stați așa, walkie talkie merg și la 30 km distanță nu?
– Da, cele foarte performante, ca ale lor, vrei să punem mâna pe una de la ei?
– Nu, spuse Victor, dar am descărcat aplicația CB pe telefon chiar ieri…
– La ce naiba ți-a trebuit CB pe android omule? se miră Alex.
– Voiam să intru pe frecvența taxiurilor, m-a fentat unul cu 200 de mii ieri când am venit.
– Bun, lasă asta, hai să vedem dacă dăm de cineva.

În timp ce ei încercau de zor să găsească o frecvență care să nu fie ascultată de răpitori, în vale se petreceau lucruri stranii.

Bărbosul se lupta cu Serghei iar cei legați din dubă începuseră să țipe iar.
Ceilalți inși nu știau în favoarea cui să sare, era ceva de nedescris.

Deodată din pădure apăru un Logan, care opri la câțiva metri de ei.
Coborâră 4 inși, fiecare având câte o armă.

Alex găsise o frecvență folosită în trecut de Poliție și încerca să prindă pe cineva, dar nu auzea decât pârâituri și pocnituri.
– Victor, du-te la drum te rog, vezi dacă prinzi pe cineva.
– Am fugit, sper să dau de cineva…

În vale Serghei era cu mâinile sus, două pistoale fiind îndreptate către el.
Bărbosul îl pocni de la spate în cap, însă fără efect, ruznacul rămăsese neclintit.

– E polițist, știu sigur spuse bărbosu către unul uscățiv care abia acum ieșise din mașină.
– Nu-s polițist, ce naiba ai Ioane, se auzi vocea mirată a lui Serghei.
– Hopa, dar unde ți-e accentul de rus? observă unul dintre răpitori.

Uscățivul spuse câteva cuvinte unuia dintre asociații lui, care-l culcă la pământ pe Serghei cu câteva focuri de armă.

Adina și Alex se cutremurară…
Scena era de nedescris.
Serghei nu se mai mișca și sub el se formase deja o baltă de sânge, fetele și băiatul din dubă urlau ca din gură de șarpe, bărbosul jubila.

Din pădure se auziră câini și voci.
Răpitorii fugiră ca potârnichiile care încotro, bărbosul o luase către Alex și Adina, uscățivul cu ai lui se urcaseră în mașină, încercând să fugă.

Din pădure apărură 2 mașini de teren din care coborâră mascații și jandarmii, iar în spatele lor veneau trupele cu câini.

– Erau deja pe drum, Serghei e polițist spuse Victor vesel în spatele lor, dar fu imediat împușcat de bărbosul care ajunsese la ei și se ascunsese într-o nișă.

– Nu mișcă nimeni, Poliția, se auzi o voce tunând din vale.
Bărbosul se mișcase ca o felină agilă, luând-o ostatică pe Adina care era inmărmurită de frică, arma scâpându-i din mână.
Victor se văita pe jos, fusese împușcat în stomac.
Alex nu știa ce să facă, se temea pentru viața lui, deja Victor fusese împușcat sub ochii lui, ca și Serghei, iar acum Adina era cu pistolul la tâmplă.
Situația nu era deloc pe roze. Totul se rezuma la forța și agilitatea Poliției de a-l prinde pe bărbos.
Dar nu știi niciodată ce poate face un om nebun, putea s-o lichideze pe Adina fără milă, la fel cum l-a împușcat pe Victor, fără să clipească.

Adrenalina i se mișca în corp cu viteza unei mașini de raliu, îi invadase mușchii și voia să facă ceva. Ceva… salvator…
În tot vacarmul acela, lumea parcă i se mișca cu încetinitorul în fața ochilor…
Îi făcu un semn discret Adinei care înțelesese că trebuie să-și ferească tâmpla de la țeava pistolului, chiar pentru o fracțiune de secundă.
Bărbosul se uita mai mult după polițiștii ce veneau din stânga lui cu armele îndreptate către el.
Adina se aplecă repede în față… Pumnul lui Alex îi atinse vârful părului, înfigându-se apoi cu-n sunet sec în falca bărbosului.
Acesta se izbi imediat cu capul de stânca din spatele lui și căzu palancă peste Adina, inconștient.

Abia după câteva zile de declarații Alex și Adina au aflat că Victor avea o rană ușoară la stomac. Ușoară în sensul că rana fusese perforantă, glonțul ieșind prin partea cealaltă, neatingându-i niciun organ vital.
Și Serghei era în viață, cu toate că pierduse peste doi litri de sânge.

Bărbosul era șeful bandei de răpitori, acționa în România de peste 10 ani, începând în trecut cu răpirea tinerelor care erau apoi vândute ca sclave sexuale în Albania, Cipru și Egipt…
Uscățivul era un important membru al unei rețele internaționale de mafioți.
Pus sub acuzare, mărturisit tot ceea ce știa: nume, adrese, date importante, Interpolul reușind să facă arestări în masă.

George, prietenul lui Alex a fost descoperit după câteva luni. Era sclav pe moșia unui traficant de droguri din Columbia. Slăbise 20 de kilograme și după spusele doctorilor, fusese salvat la timp.
În câteva zile murea de foame și de bătăile primite, alături de alți tineri din diferite state ale lumii.

Alex și Adina au rămas nedespărțiți de atunci. Trăiesc împreună și-și împart viața cu bune, cu rele.
Victor este în continuare prietenul lor bun, cei trei făcându-și concediile împreună.

Dacă ați citit presa în urmă cu câțiva ani, aflați povestea celor trei “Eroi din Făgăraș”.