Zwargolak's Lair

Groparu, după ce-a făcut nişte săpături deloc arheologice, a pus-o. A pus-o de un concurs.
O iniţiativă lăudabilă, atât a lui, cât şi a ălora cu laptopul. Adică Evocumputers.
Fără alte introduceri deloc hazlii, dar pline de căscaturi plictisitoare, dau drumul poveştii mele.

Era prin 1990. În filmele americăneşti pline de sânge, droguri şi Rambo, am observat eu o chestie.
Era aşa o cutie, de se deschidea pe la jumate, aşa cum îmbetim noi banii.
Ei nene, americanii ăia ziceau laoptop la cutia aia. cică avea calculator în ea.
Nu, nu calculator d-ăla deţi calcula radical din 6543,736.
Nu nene, era calculator d-ăla ciumeg.
Se conecta la net (cu browserul Netscape), citea e-mailuri, puteai să scrii bă nene la el! Adică dă-o naibii de maşină de scris (încă deţin una), totul era făcut electronic.
Asemenea grozăvie nu văzusem… da, decât în filme.
Apoi anii au trecut, eu ştiam că aparatul ăla minune, laptop s-a perfecţional, s-a subţiat, cu timpul de la floppy a trecut la cd, apoi la dvd (mai departe nuş ce drac de tehnologie mai au astea, blue ray ori ceva) şi m-am trezit în 2007.
Atunci am făcut pasul de a-mi lua şi eu un laptop d-ăla. Râvnisem la el de când eram mic (singura jucărie pe care n-am avut-o fiind mic a fost un skateboard).
Şi luat-am laptopul. Un IBM t30, pe care-l am şi acum. Fără ba(c)terie, fără hard, cu ecranul care nu stă vertical, cu mousele lipsă şi cu firul de alimentare cu probleme (sau mufa are probleme – nu ştiu).

Deci acu am laptop. Vechi şi nefuncţional.
Când plec în concediu la ce mă uit eu oare?
La TVR 1? Exclus!
De plecat în concediu nu voi mai pleca, asta pentru că nu muncesc.

Laptopul a mers fără probleme 4 ani. Până a picat hardul.
Îl luasem cu ecranul bulit şi cu bateria aia care era acolo doar de formă.
Acu n-am găsit hard pt. el, decât la preţuri imense (un hard IDE de laptop e foarte scump).

Acu să mai mă roage careva să-i arăt pozele sau filmările făcute, că nu mă duc cu stickul nici bătut.
Cât despre scris… Rar de pe telefon, în principal de acasă.

Cea mai amuzantă păţanie s-a petrecut la mare. Am plecat cu gagica la Vama Veche, cu cortul.

Nu puteam să las laptopul în cort, că ni-l fura careva.

Aşa că îl căram după mine tot timpul. Seara la bar se făcea roată lumea în jurul meu să se uite la need for speed underground.

Ştiu că un norvegian (oare ce naiba căuta ăla la Vama Veche, că-n afară de drogaţi şi curve nu era nimic) mi-a luat 2 beri, numa să-la las şi pe el să se joace niţel. I-am cerut a treia bere când s-a băgat să-şi verifice e-mailul. Cu ocazia asta am aflat că şi barul avea wireless şi laptopul putea să navigheze pe net.

După 3 zile eram anchilozat de spinare, tot cărând geanta aia cu laptopul.

Într-o noapte, beat mangă fiind, am zis să vedem un film. Foarte frumos.

Cum luasem de acasă şi vreo 10 cd-uri cu filme, hai să ne delectăm. Împrumutasem o baterie de la cineva, deci mergea fix cât un film curentul.

Ce vorbeţi mă băiatule, din 10 cd-uri numa 3 le-a citit. Două din alea 3 nu aveau subtitrare.

Aşa că ne-a rămas nuş ce film de groază, parcă Shutter. Ori ceva de genul.

Să tot fi fost vreo 2 noaptea. Eu beat de nu vedeam bine. Nici a mea gagică nu era mai trează. De somn…

După 1 minut de film, am pus pauză să mă duc la toaletă. Adică fix pe cortul din spatele nostru. Am verificat prin urlete că nu-s acolo şi le-am lăsat băltoaca la intrare.

M-am întors. Mă, aşa film de groază n-am văzut.

Poas să fie cu monştii, bampiri, Zwârgolaki, nu mă sperii.

Mă ăla era cu ceva stafie, cu ochii negru şi părul negru.

Într-o cadă plină cu cerneală neagră. Mă, ceva de speriat.

Aşa de tare m-am speriat încât am dat afară. Nu pe mine din cort.

Am dat afară cele 7 beri şi chipsurile alea.

Rău mi-a părut de chipsuri, că erau cu gust de bere barbeque.

Când am izgonit berile şi chipsurile, fără să vreau am ţintit monstrul ăla din ecran. Nuş cum de-am avut reflexe să iau laptopul în braţe şă-l pasez gagicii în braţe. Am deşertat berile în geanta de laptop, peste cd-uri.

Mă uit la asta a mea, şi mă ridic în picioare, rupând fermoarul de la intrare şi fug.

A mea era plină de sânge. Băi, ca-n filmul ăla, nu altceva.

Ce făcusem… Când i-am pasat laptopul în braţe, nu m-am uitat să văd dacă-l depun în mâoni, în bune condiţii. Aşa că i-am spart arcada. Cică nu loviţi femeile! Păi dacă pune botu’ în loc să pună mâna…

M-am trezit instantaneu din beţie, gagica din somn.

Hai în mare să te speli. Leucoplast nu aveam la noi, că nu iau niciodată aşa ceva. Când fac bagajul iau numa cuţite, pistoale, camera de filmat, laptop, telefon, incarcatoare, cd-uri, ceasuri, inele etc.

Ba am plecat într-un an fără slip că nu mai avea loc…

Aşa a fost noaptea aia de pomină. Undeva prin august 2008.

Acu nici măcar bateria aia n-o am la el şi s-a dus şi hardul

Adică da, laptopul mi-e util.

Dă-mi-l mă Gropare mie! Îţi zic unde e peşte mare care îţi sare singur în mingioc!