Ce face omul la beție

Vă spun de pe acum. Omul la beție face numai prostii. Și-am să vă povestesc în întâmplare reală, asta ca să vă dați seama de ceea ce spun aici.

Eram prin 2006. Revelion către 2007. M-am dus la un prieten Vlad Varza. Nu-l chemă Varză, însă așa-i spuneam eu. La el acasă petrecere în toi nene. Ne strânsesem vreo 10-15 rockeri, și dă-i cu băutură. Pe la 11 seara hai că trebuie să mergem s-o luăm pe-o gagică din gară. Că aia nu știa să-i zică taximetristului adresa…
Mă mir cum de-am ajuns înapoi până la 11:40.

Asta la timp să vedem că jumătate din friptură se arsese, iar aproape toate murăturile le halise Castravete. Castravete era un ins înalt și deșirat, de înfuleca orice murătură într-un timp record. Iar Anca, cea care trebuia să aibă grijă de friptură… tocmai ieșea din baie pe jumătate goală, urmată de Castravete.

Amândoi beți de nu mai știau de ei. Așa că a trebuit să m-apuc eu de fiptură. Scoate carnea din congelator, bag-o s-o fierbi ca să se dezghețe, apoi s-o fac repede, cât să avem masă de revelion, nu? Mă rog, vine ora 12 noaptea, la mulți ani, toate bune și frumoase. Curgea șampania valuri. Apoi berea, apoi țuica de prună adusă de aia de la Baia Mare.

Ne-am adus aminte de mâncare mai spre dimineță. Carnea se fiersese și mama ei, era atât de fragedă încât se sfărâma la atingere. Evident că ne-am luat la harță pe acolo. Să-l certăm pe Castravete că ne lăsase fără murături, pe Anca că arsese friptura, pe mine că am uitat de carne pe foc.
Și m-am luat rău la harță cu Anca… Vlad voia să ne despartă. Însă n-ai cum să te înțelegi.

Anca a vrut să mă lovească, eu m-am ferit și m-am dezechilibrat căzând pe masă. Am spart 2 pahare și-am dărâmat trei sticle de vin pe covor. Pumnul Ancăi, trecând în gol în locul unde fusese figura mea mai înainte, neavând ceva de care să izbească, a traversat o distanță mai mare, lovindu-l pe Vlad exact în frunte. Cu atâta forță încât bietul Vlad s-a împiedicat de-o măsuță fantezie superbă de la Interiors.ro, cu geam stilizat pe ea, din colecția Art Deco Zone… Mă și mir cum se nu s-a tăiat în geamul ăla prea tare.
Aici am văzut că-s bune gecile alea de piele…
masuta
Toată distracția se dusese naibii repede din cauza beției. Ce era de făcut? Eu trebuia să-i iau cele 2 pahare pe care le spărsesem. Am avut baftă că era un set destul de comun, nu scosese ăla setul bun al maică-sii, parcă prevăzuse că se va întâmpla ceva alandala. Anca a trebuit să-i facă rost de altă măsuță fantezie identică. Și de unde? Pe 3 ianuarie veneau părinții lui Vlad acasă. Scandalul că e ușa făcută franjuri nu mi-l pot imagina. Așa că zilele de 1 și 2 ianuarie am căutat uși de interior. Jumătate din trupă prin oraș, jumătate pe net. Și-am găsit într-un final una care să arate aproape la fel. Diferea puțin modelul de pe geam, dar din avion nu se observa.
Ne-am dus s-o ridicăm de la firmă.

Am adus-o acasă la ăsta acasă la fix. Abia am pus-o între fotolii, că au venit ai lui. Mai bine plecam înainte să vedem ce se întâmplă…
Maică-sa era încărcată de bagaje, iar ta-su era cu o sticlă în mână. Rupt de beat. A vrut să se trântească pe un fotoliu, dar a nimerit pe lângă…
Fix pe măsuța nouă, care s-a făcut fărâme!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.