Habar n-am ce firmă de salubritate face curăţenie în sectorul bucureştean în care locuiesc, însă ştiu că o dată pe săptămână, joia de dimineaţă, trece o maşină şi nişte lucrători golesc containerele de gunoi. Există şi containere mari, în care ar trebui aruncate deşeurile menajere sortate: hârtie şi carton, separate de plastic şi deşeuri metalice, dar, de obicei, gunoiul e nesortat. Firma de salubritate nu efectuează sortarea, ci îşi descarcă maşinile la o anumită groapă de gunoi, cea mai cunoscută fiind cea de la Glina. Cine ştie cine face curăţenie în cartierul în care locuieşte?
La un moment dat, îndatoririle de serviciu m-au determinat să stau de vorbă cu patronul unei firme de salubritate, dar şi cu şoferul unei maşini care ridica gunoiul. Cu patronal am rezolvat operativ problemele de serviciu legate de contract, plată etc., mi-a povestit de planurile de dezvoltare a firmei, numărul de maşini, cel de lucrători, circulaţia forţei de muncă şi altele de acest gen.
Dar de la şofer am aflat nişte amănunte pe care nu le ştiusem până atunci. De exemplu, faptul că lucrătorii primesc costum de lucru de la firmă (salopete verzi, de obicei) dar şi unele sporuri, ce le rotunjesc câştigurile, printre care şi aşa-zisul “spor de ruşine”. Sigur, lucrătorii formează o lume pestriţă, dar unii dintre ei sunt mai culţi decât mă aşteptam, având propria filozofie de viaţă şi cu păreri clare despre economie şi politică, ceea ce m-a determinat să cred că se documentaseră.
V-am povestit toate astea fiindcă zilele trecute am fost în vizită la un prieten, Costel, care locuieşte într-un cartier exclusivist, format numai din vile şi proprietăţi particulare. Întâmplător, chiar în dimineaţa aceea, un operator îmbrăcat cu o salopetă verde (cum altfel?) şi încălţat cu cizme din cauciuc curăţa tacticos gaura de scurgere a piscinei. Era ora 9:30 şi speram să mă întorc acasă până în ora 12, să nu mă prindă canicula pe drum.
Costică se sculase mult mai de dimineaţă, de apucase să golească piscina. Ne-am aşezat într-un umbrar şi Costel a pus pe masă nişte doze de bere tocmai scoase din frigider. Văzându-l pe operatorul îmbrăcat în verde, mi-a trecut prin minte că precis ar fi băut şi el o bere rece, dar serviciul e serviciu şi-şi vedea de treabă, în timp ce gazda şi cu mine ne contraziceam nu mai ştiu pe ce temă. Băiat bun Costel, dar are obiceiul de a contrazice pe oricine asupra oricărui subiect.
Am deviat firul discuţiei şi l-am întrebat cine face curăţenie în acel cartier. Mi-a spus că firma se numeşte S.C. DINSTEF COM S.R.L. şi este o societate comercială cu capital privat integral românesc, având ca domeniu principal de activitate eliminarea deşeurilor şi a apelor uzate, salubritate şi activităţi similare, prioritar servicii de vidanjare ecologică, vidanjare grăsimi, curăţare şi spălare mecanizată, desfundare mecanizată a reţelelor de canalizare.
Zicea că el personal este foarte mulţumit de activitatea acestei firme de salubritate, care crede că e serioasă. Nu ştia părerea vecinilor, nu cunoştea aproape pe nimeni, fiind nou în cartier, însă se documentase cu privire la aceasta. Cu o zi în urmă dăduse telefon la firmă şi se plânsese că i se înfundase scurgerea piscinei şi iată că a doua zi se şi se apucase de treabă, lucru care l-a impresionat plăcut. O găsise pe internet, după ce tastase „firma de salubritate bucuresti”.
Costică m-a informat că firma oferă servicii complexe, ca desfundări, curăţări canalizare, decolmatări, denisipări, servicii de vidanjare, stropire spaţii verzi, spălare piscine, spaţii şi incinte betonate, iar preţurile variau în funcţie de nişte criterii clare: complexitatea lucrărilor, distanţa până la locuinţă şi periodicitatea lucrărilor. De altfel, nu i se lua pielea de pe el.
Prietenul meu m-a invitat să văd şi interiorul vilei sale şi pe drum mi-a spus că aflase că firma de salubritate avea în dotare maşini utilitare noi, pentru a reuşi să înlocuiască eventuala lipsă de experienţă a lucrătorilor cu performanţele utilajelor de ultimă generaţie pe care le foloseam. De altfel, societatea dispunea de autoutilitare marca Iveco Eurocargo, cu anul de fabricaţie 2006, euro 4, Iveco Cargo 2009, euro 5 şi combinată (vidanjare + curăţare).
După ce am terminat de făcut turul casei, i-am lăudat gazdei piscine şi gazonul şi am plecat cu regret spre casă. În umbrarul lui Costel nu-mi dădusem seama că afară era deja caniculă…
