Întâmplarea pe care o voi așterne aici s-a întâmplat undeva prin 1987. Vară, căldură înăbușitoare. La TV, fiind weekend, rula un film western. Ceva indieni, împușcături, bandiți, șerifi, cowwboy și pistoale. Exact ce-i putea place unui copil de 7 ani. Și-n film, un indian, creed că era chiar actorul principal, legat fiind cu mâinile la spate, fuge de sub escorta armatei. De ce-l prinsese armata? Nu vă gândiți că era băiat rău, după cum aveam eu impresia atunci. Mai mare fiind m-am prins de fază. Ăla săracul voia să fie lăsat în pace. Nu, au venit americanii, luipote, omorât indienii, PENTRU PĂMÂNT!
Bun, revenind la film. Indianul ăsta era și ceva mai înstărit, avea un cort… adevărăciune, abia la www.tentevent.ro am văzut unul asempănător. Acum m-am prins. Ăla nu era el foarte înstărit, dar tocmai se însura! Și tocmai în ziua aia fatidică s-a găsit armata să-i calce pământurile. O rănește sau o răpește pe proaspăta lui soție și lui îi pun cătușele. În drum spre închisoare, mergând prin deșeturl ăla, indianul o ia la fugă, pe cărări numai de el știute.
Și nu știu cum face tipul de ajunge pe marginea unei prăpăstii, cu câinii și armata pe urmele lui. Și se întoarce el așa către armată, cu spatele la prăpastie și exact când comandantul, un nenorocit și jumătate, scosese pistolul și trase, indianul nostru sări mă nene, cu mâinile legate la spate, cu capul în jos, cu spatele, în prăpastie. Iar două gloanțe îi trecură pe deaupra pieptului (cum era el așa-n cădere, ca-n Matrix).
nu vă speriați, n-am murit tipul, ci-a căzut într-o apă mare, s-a dus la fund și-a înotat ca un pește, fără mâini, în timp ce arma își descărca pistoalele în râu.
Ni l-a arătat câțiva kilometri mai în aval, ieșind din apă, sleit de puteri. Reușește să-și desfacă sforile de la mâini, tăindu-le de niște pietre. Mai departe nu mai țin minte ce s-a întâmplat în film, însă știu c-am rămas în minte de cum sărea el în apă.
Seara, la culcare, să stau eu potolit? Nici gând. Și m-apuc să sar în pat, pe spate. Una, două, zece sărituri. Și la ultima săritură, executată perfect, chiar mă felicitam în gând de ce boltă frumoasă am executat, am nimerit cu capul în tăblia patului. căci aveam un pat cu dormeză, unde țineam perne, pături, așternuturi.
Și-atât de tare am dat cu capul, încât m-am trezit plin de sânge. Am ieșit din cameră, calm, cu sângele șiroaie pe mine și m-am dus la maică-mea în bucătărie.
– Mami, mi-am spart capul!
Calm, fără să plâng, fără să urlu, fără să-mi fie frică. Când m-a văzut maică-mea plin de sânge, m-a luat în brațe și-a urcat 9 etaje cu mine (căci pe vremea aceea liftul mergea doar de ziua tovarășului), până la o prietenă de familie, care era asistentă medicală.
Abia acolo am început și eu să mă panichez, văzându-i pe toți îngrijorați. Problema nu era gravă, însă se întâmplase să mă lovesc exact unde se întretăiau 2 vene pe scalp. Nu știu cum naibii de m-am loviut exact în locul ăla.
Pansamente, mi-a pus niște prafuri de usturau ca naiba… Mi-a oprit sângerarea. După câteva zile mi-au scos și bandajul. Nici n-am avut nevoie de copci! De atunci tot caut filmul ăla cu indianul și nu-mi dau seama cu ine era sau cum se numea…
