Despre Zwargolak

Chestia asta trebuia s-o spun de la bun început. Dar nu e târziu să vă spun despre Zwargolak.
Mă numesc Vasile Francisc. Și Alexandru.
Născut în 1980, luna august, ziua de 1. Unicul copil al părinților mei. Și-așa, dacă mai aveau unul ca mine, erau mâncați…

Până să fiu dat la școală în 1987, mai mult am copilărit la țară. În satul Erghevița, la 12-13 kilometri de Turnu Severin. Am avut o copilărie nu fericită, ci perfectă.
Aveam de toate. Nu duceam lipsă de nimic. Singura chestie pe care mi-o doream când eram mic și n-am avut-o, a fost un skateboard. Atât. În rest… orice gen de mașinuță voiam, o aveam. Orice minge, orice muțunache, aveam de toate.

În prima zi de școală am plâns. Păi cum să mă lase pe mine mama și mamaie cu o tanti necunoscută și o droaie de copii? Cum adică trebuie să stau acolo 4 ore??

Nu-i vorbă, stăteam la grădiniță fără probleme, dar acolo mă jucam cu mașinuțe, desenam etc.
La școală trebuia să fac ce zice doamna aia. Și nu făceam. Și eram imediat strigat de copii “spuse lu’ tovarășa, spuse lu’ tovarășa!“. Am terminat clasa 1 cu prima mențiune.

Nu străluceam la matematică, în schimb la română eram as. În clasa a doua am luat premiul 3. După aceea numai mențiuni. Am avut cam media de 9-9,4 per total.
Din clasa a 5-a m-am mutat de la școala 112 la școala 58. Unde am stat doar un an. Aveam o dirigintă foarte tânără și slab pregătită. Abia terminase facultatea. M-au mutat părinții la școala nr. 16. Dezastru general acolo. Învățam extrem de prost. Mâncam bătaie de la colegi aproape zilnic. A fost foarte nasol. Lipseam de la ore să mă uit la Cartoon Nertwork. De la Johnny Bravo și Wacky Races am învățat eu limba engleză. De bine de rău abia am trecut clasa a 7-a. Că s-a dus taică-meu cu daruri. Aveam numai 2 și 3 la chimie.

În liceu am intrat la Informatică în 1994. Nu am trecut nimic sub Informatică. Dacă nu intram, nu cădeam în altă clasă, picam definitiv. Dar meditațiile plătite scump de ai mei au dat roade. La limba română eram as în continuare, la matematică mă descurcam.

2

În liceu totul a fost bine. Cu suișuri, coborâșuri, ca la orice liceu. Aveam cam 6-7 notele. Mai puțin la fizică, unde mai mult de 5 n-am avut, niciodată. În general luam numai 2 și 3…
Fizica și chimia nu mi-au plăcut niciodată. Ba în clasa a 12-a venea rău din urmă și Biologia. Cu musculița de oțet, încrengături și cromozomi. La ce naiba îmi trebuia să știu eu asta?
La bac a fost foarte nasol. L-am luat cu media generală 6,54.
Când la informatică abia am luat 5, iar la matematică 5.16. Jumătate din clasă a picat atunci bacul, dar l-a luat în toamnă.

Am dat la facultate la Universitatea Hyperion. Anul de grație 1999.
Cea mai nasoală treabă de am putut s-o fac. 5 ani am aruncat câte 15.000.000 lei anual pe facultatea aia. Unde nu am învățat nimic. Când am terminat liceul știam 70-75% din programarea în FoxPro. Din facultate am ieși știind o singură chestie legată de calculatoare. Cum se fac arhivele. Și de ce fișierele text sunt cele ce fac cele mai mici arhive.
De angajat mă angajasem la diferite săli de net. Dar primul loc de muncă a fost la o firmă fantomă, împărțeam fluturașe. Dar cu speach, trebuia p-ăla să-l facem să vrea fluturașul nostru magnific. M-a făcut promoter. Adică stăteam 14 ore pe zi să am grijă de 2 echipe, să împartă cum trebuie fluturașii, nu să-i arunce. La sfârșitul lunii trebuia să iau bani. Din căt făcusem calculul, cam 3-3,5 milioane.
La ziua de salariu am primit 400 de mii, din care mi s-a scăzut 150 de mii. De fapt s-au păstrat drept garanție, că nu plec din firmă. Adică mai rău ca sclavii.
Nu spun cum ne vorbea patronul. Un nenorocit. I-a bătut pe niște tineri și nimeni nu putea să-i facă nimic. Se învârtea în cercuri d-astea înalte. Numai interlopi de stau acu bine merci pe yahturi în insulele Maldive, și vin o dată la 3 ani în țară să racoleze prostituate noi pentru cluburile din Spania și Cipru. Am plecat de acolo urgent. M-am dus la o sală de net.

Bani puțini, lucram ba 12 cu 12, ba 12 cu 24. Reușisem să slăbesc la 60 de kilograme. Care de la 70 era ceva… Mâncam doar un sanviș pe noapte, și ăla pe ascuns. Îmi era rușine.
Noaptea sala era plină de clienții fideli. D-ăia de făceau mânării cu carduri furate de la americani și intrau pe site-uri de videochat interzise românilor. Cu ocazia asta aflat și eu care e treaba cu studio videochat. Fetele apăreau în fața camerelor, where the magic happens și nimic mai mult. Ai noștri încercau să-și dea întâlnire cu fetele… Obsedați! Fetele nu se întâlneau NICIODATĂ cu niciun client. Asta ca să fie înțeles și acum!

La săli de net am învățat și eu ce-i ăla root, scanare de IP, flood, uptime etc. Stăteam tot timpul pe mirc. Și când mă supăra vreun copil, dădeam cu el de pământ, floodându-l.
M-am mutat așa prin vreo 3-4 săli de net, care mai de care mai nasoale.

Apoi m-am dus la Alianța Civică.
Unde scriam în calculator fișele foștilor deținuți politici. Muncă grămadă, plătită la foaie. Câte foi făceai, atâția bani primeai.
În 2005 m-am angajat la prima firmă adevărată, care mi-a făcut carte de muncă. Editura Elis. Aveam 7 milioane salariul. Ăia bani. Îmi puteam ajuta părinții.
Acolo fusesem angajat pe parte de tehnoredactare. Redactare, tehnoredactare, aranjare în pagină, corectură, și traducere când era nevoie.
Nu voia să învățăm programe noi, de frică să nu plecăm în altă parte pe salariu mai mare. Dar eu am început să învăț Photoshopul și Corelul. Ba si Quarkul îmi făcea cu ochiul.
Din 2006 toată treaba a început să se împută. Mama mea a plecat în lumea celor drepți, lăsându-ne pe mine și pe tata să avem grijă unul de altul. Numai că eu și tata ne certăm din 2 în două zile, din orice.
Foarte grea treabă… În acea perioadă nu am reușit să iau carnetul de șofer la prima școală. Povestea pe larg este aici.

În 2007 am plecat de la Editura Elis cu ceva cunoștințe noi. Am plecat la Editura Ana. Acolo făceam tot ce făceam la Elis. Dar mai multă grafică. Ceea ce mă bucura, că aveam idei care prindeau. Nu am stat decât 3 luni acolo…

Mi-am găsit la Libertatea să lucrez. Ăia oameni profesioniști cu adevărat. Nimic nu s-a comparat cu Ringierul.

Va urma…

2 Responses to Despre Zwargolak

  1. Javra says:

    1. Pentru ce scrii despre lucrurile astea? Pot fi interesante numai pentru tine.
    2. Taică-tu n-avea nevoie să le dea nimic profesorilor tăi. Era de ajuns să le vorbească.
    3. Ai votat sau nu?
    4. De ce?

  2. Zw4rg0l4k says:

    Pot fi interesante pentru toata lumea.
    Si cade bine dpdv SEO, are peste 1000 de cuvinte. 1015 sa fiu mai precis.
    Nu stiu sigur ce-a facut tata, insa s-a implicat.
    Nu am votat, nu am avut cu cine.
    M-am saturat sa votez numai comunisti cu masti democratice…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.