Te întreb cât se poate de serios. Vine iarna curând. Ești pregătit?
Sau te văd ca pe autorități ridicând din umeri la stratul de 4 metri de zăpadă.
– Ne-a luat pe nepregătite ninsoarea asta.
– Nu ne așteptam să ningă în decembrie, nici să ne bateți!
Dar eu vă întreb de pe acum.
Căci pe 6 decembrie vine moș Nicolae.
Tu ești pregătit?
Ai luat ceva cadouri pentru copii?
Pe 24 vine și moș Crăciun.
Nu e frumos să te prindă cu masa goală…
să nu zici că n-ai fost pregătit, că n-ai știut, că “uite ce-a trecut anul dom’ne, ce criminal…”
Degeaba promiți că n-ai uitat. Căci dacă te descos văd că ai uitat ziua nevestei când e…
În mai parcă, nu?
Ce contează ziua, toată luna o tot sărbătorești…
Țin minte și acum noaptea de Crăciun.
Doamne, câte jucării, câte dulciuri și câte hăinuțe primeam…
Dumnezeule, ce bucurie când noaptea mă culcam cu o jucărie primită de ajun, iar dimineața sub brad aveam alta…
Căci așa făcea moș Crăciun.
Se ascundea de mine, ceva de speriat…
Când eram ba la baie, ba dormeam, el venea.
Căci îl auzeam vorbind cu ai mei, arătându-le jucăriile.
Ce, puteam eu să dorm când alături ai mari se jucau primii cu mașinuțele mele viitoare?
Nu mă supăram eu că se joacă cu jucăriile mele.
Totul până la ciocolată.
Ști că primeam niște ciocolată chinezească, Golden Bee.
În viața mea n-am mâncat ciocolată mai bună.
Să n-aud de ciocolata elvețiană.
Golden Bee ăla era miezul.
Mai ales când aveai 8-9 ani. În vremurile alea tulburi.
Cea mai frumoasă perioadă a vieții a fost copilăria.
Nu tu griji, nu tu probleme…
Moș Crăciun venea cu daruri an de an, moș Nicolae la fel.
Niciodată nu m-a adus vreo nuia.
Mă temeam să nu-mi aducă vreo bâtă de baseball sau vreun baros la câte năzdrăvenii făceam.
Dar el nu era atent.
Mă iubea la fel de mult.
Căci numai ciocolată, fructe și jucării îmi aducea…
