… nenorocitul de tramvai era un 22 care făcea la dreapta și nu mergea drept înainte cum îi trebuia!
– Pfoai… bă ești nebun la cap? începu el să urle la vatmanul impasibil. Aștept tramvaiul de juma de oră și nu vine. Când vine 51?
– E, vine domne, făcu imprudența de-a răspunde un domn în costum de pe refugiu.
– Să vină pe mama mă-sii că m-am săturat de tramvaiele și metrourile lor.
“- E scăpat de la balamuc!” gândi omul în costum, depărtându-se de el.
În sfârșit plecă tramvaiul 22 iar după alte 5 minute de chin, sms-uri și înjurături ajunse abia venind un 51 vechi, amărât care din fabrică nu putea depăși 20 km/oră.
Fiind construit de peste 30 de ani, acu abia mai prindea un 10 km/oră.
După altă jumătate de oră de nervi, ajunse la locul de întâlnire, unde îl văzu pe ăla de-l aștepta fără nicio tragere de inimă.
– Mă scuzi fratele meu, mâncați-aș, da’ nu a venit tramvaiul bun.
– Eu te mai așteptam fix 2 minute și plecam, nu pot să lipsesc așa de la muncă, răspunse ăla cu sictir în voce.
– Uite fratele meu, telefonu’, e ca nou, e bun, s-aude bine, face poze mișto, bateria ține 3 zile, dar nu am căști și cablu de date la el.
– Păi în anunț ziceai că ai pachet full, adică totul la el. Acu zici că n-ai aia și aia… Îmi pare rău, eu vreau să-l dau în dar cumnatului, dar nu are toate alea la el, nu-l iau.
-Hai mă frate, zău, nu le-am găsit dă-le dracu, că căștile costa 5 lei și cablul de date e 10 lei pe okazii… Și tu iei telefon pentru cadouri?
– Îmi pare rău, pe el nu-ți pot oferi decât 150 RON. Mă mai costă toate alea, am de umblat după ele, deseară e ziua ăluia, așa că ori accepți 150 RON ori mă duc că am mai vorbit cu unul cu toate alea la el…
– Bine fratele meu, 150 e bine, zise ilustrul nostru necunoscut printre dinți… E bine și-așa… De, e omul mare ciumeg, nu acceptă decât cadouri corporate sau telefon la juma de preț…
Terminară afacerea secolului, fiecare plecând în treaba lui.
Deja se făcuse destul de târziu așa că “eroul” nostru obosise.
Intră în McDonald’s să-și ia ceva de mâncat, că deja vedea numa fripturi.
Acolo, coadă mare, ca la bilete la Florin Salam în Ferentari…
După alte 10 minute de așteptat, în care nu-i venise să se uite ce au ăia de haleală și de băutură, îi veni rândul și zise:
– Ce aveți de halit?
…
