Se trezise dimineața c-o durere de cap insuportabilă.
Durere d-aia care te ia și nu te lasă până nu te trece prin stări de vomă, amețeli, dureri de burtă etc.
– Ce naiba, doar nu sunt însărcinat… gândi I.N.
Se dete anevoie jos din pat și orbecăi până la baie.
– Iar m-am trezit odată cu găinile, e ora 10:42, mama ei de treaba!
Reuși să-și dea cu apă pe ochi și să-și spele cei 20 și ceva de dinți rămași.
– Beep, Beep…
– Sms, ia să vedem cine mă deranjează așa dimineața, spuse căutând telefonul prin pat.
După 5 minute îl și găsi, ascuns Dumnezeu știe cum în puiul de pernă.
– Stimate abonat, vă reamintim că factura VDS73524846 este scadentă de 10 zile. Vă rugăm insistent să achitați suma de 163 de RON aferentă acestei facturi, pentru a împiedica sistarea serviciilor către dvs.
– Mda, ceva bun nu puteați să ziceți, un “La mulți ani” n-ați fost în stare să-mi ziceți acu 2 luni, și-acu cereți bani. Ete na, din părți! bombăni ușor enervat.
Își luă laptele din frigider, îl puse la încălzit și turnă cereale din cutie.
Începu să înjure când din cutie abia s-au scurs 4-5 fulgi de cereale. Era deja nervos încât nu observă că laptele dăduse în foc.
Repede puse mâna pe ibric să-l ia de pe foc, apoi îl aruncă cât colo, deoarece se fripse ca prostul.
Ibricul izbi cu putere singurul geam necrăpat din casă, făcându-l țăndări. Laptele stropi toată bucătăria, lăfăindu-se apoi liniștit fix sub frigider și sub aragaz. Adică unde e cel mai anevoie de curățat.
– Mama mă-sii de treabă, nu pot să bag ceva în mine fără să mi se întâmple câte ceva… Deja ziua asta arată a jurnal de balamuc!
Lăsă baltă mâncatul, curăță de ochii soacrei laptele fierbinte de pe jos, se aruncă-n haine și plecă.
– E ora 12, acum trebuia să mă văd cu ăla, poate-l prostesc să-mi cumpere replica aia de Iphone… Uite că întârzii, să-i dau lu’ boul ăla mesaj să m-aștepte.
Scrise repede “frate manacati-as vezi k intarzi, k a plekt tramvaiu din statie cand am iesit din bloc, in plm. asteapta-ma k vin rpd” și o luă la fugă către metrou.
Primi repede mesaj de la “ăla” cum că e așteptat 15-20 de minute, că ăla are și altă treabă.
– Ce tâmpit. Are treabă. Doar n-ar vrea să zbor?! Și trebuie să ajung până la Unirii, nu-n Palilula!
Ajunse la metrou, se căută după cartelă, vru să taxeze dar ghinion… CONT 0! Cartela aia de 10 călătorii cu care mersese în ultima lună. Nenorocita l-a lăsat chiar acum cu ochii în soare.
Se scotoci după bani, dar cum banii la el erau ca iepurii în biserică găsi doar 6 mii de lei vechi, un șurub și câteva scame. Înjurând de mama focului urcă la suprafață, unde tramvaiul îi defila voios prin față, abia plecând din stație.
De nervi începuse să se certe singur. O băbuță i se feri repede speriată din față scuipând în sân.
– Dacă luam avionul ajungeam până acum și-n Hawaii… Darămite la Unirea! urlă el plin de nervi.
Totuși reuși să se stăpânească văzând că vine alt tramvai în zare.
Dar, colac peste pupăză… (va urma)