Sună telefonul la 9 dimineața.
Ăștia clar încep să mă streseze și azi cu prostiile.
Răspund plictisit și somnoros. În receptor C. strigă la mine:
– Bă, ce faci?
– Dorm!
– Nu dormi!
– Acum nu mai dorm că m-ai trezit. Ce e?
– Mi-am luat mașină!
– Să-ți fie de bine. De aia m-ai trezit?
– Vezi că-n juma de oră sunt la tine. Vrei să facem o plimbare?
Când e vorba de mers cu mașina, eu sunt primul pe listă. Chit că e până la colțul străzii.
– Unde mergem mă?
– Păi 30j de kilometri pe autostradă, apoi ne întoarcem.
Era clară treaba. ROAD TRIP! În 5 minute eram gata. Și-l tot așteptam p-ăla să vină.
Ajunge într-un final., mă sună să cobor.
Ce mașină domne, ce mașină…
Era o chestie… O drăcie mică, tunată toată. Jante lucitoare pe ea, spoilere, vopsea cameleon, jurai că-i OZN.
– Ce-i asta bă nene?
– Mașină, cum ce e? E Spark!
Mă uit mai bine. Spark era. Dar așa făcută nu mai văzusem vreodată.
– Cât ai dat mă pe ea?
– 3500. Ieftină.
– Văd, cum naiba ai reușit?
– A, îți place, a? uite ce jante aliaj mișto are. Lucesc băi, lucesc!
– Hai, mergem? îl întreb suindu-mă în mașină.
Înăuntru altă nebunie. Sistem nu știu de care, cu 15 canale, 30 de boxe, fel de fel de năzdrăvenii.
– Cum mă, numai 3500 ai dat pe ea?
– Da mă. Plus mașina mea a veche!
– Așa zi mă! Cum merge?
– Țais. Pune-ți centura.
Avea niște centuri mașina aia… D-alea de raliu, în 5 puncte, stăteam prins cum stă copilul în cărucior d-ăla de mașină.
Am ajuns pe autostradă și dă-i blană. Depășise 180, se dăduse acul peste cap.
– Băi, cât are? întreb.
– Nu știu, nu vezi că s-a dus 180 demult?
Aia a fost singura mașină de-am văzut-o cu viteza mai mare decât cera scris pe ceasul de kilometraj.
