– …, și ca și acum am plecat câțiva colegi pe acest traseu.
Eram șapte inși, dar George lipsea la întoarcere. Era mai gras din fire și se mișca mai greu, dar era foarte obișnuit cu muntele…
– Și cum a dispărut? întrebă Adina uluită de povestea stranie a lui Alex. Pe de-o parte povestea i se părea absolut o fantasmă, cine naiba răpește turiști în munți și de ce, iar pe de altă parte îl credea, deoarece auzise ea singură strigătul de ajutor…
– Rămăsese în urma noastră să facă niște poze și na mai ajuns cu noi la cabană.
– Bun și de unde știi că a fost chiar răpit și n-a căzut în vreo râpă, sau nu l-a ucis vreun urs? îl întrerupse Victor.
– Pentru că i-am găsit aparatul de fotografiat într-o râpă, l-a aruncat el…
– Asta de unde știi? întrebă Adina.
Am văzul ultimele lui poze, inclusiv filmulețul pe care l-a filmat, hai să vi-l arăt, spuse Alex, scoțând telefonul din buzunar.
Filmulețul avea un nume destul de sugestiv “răpirea lui George”.
– “Am auzit voci ciudate în stânga mea, parcă se auzeau direct din stâncă, merg să văd ce se întâmplă acolo… ”
asta-i pe bune??
Pe bune, pe nebune, ia de citește, o să vezi la sfărșit ce și cum.
La finele săptămânii bag restul povestirii.
E ceva de scris și n-am vreme, dar îmi fac special pt tine, singura mea cititoare 🙂
da, da! mie-mi place mult cum scrii, pacat ca n-ai vreme…. 🙂
oricum, astept!
pupici.
Ba na că m-am reapucat de scris. Azi termin muntele ascuns.
E ceva de scris.