Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre situația din România și implicit, despre lipsa locurilor de muncă.
– Ei, e imposibil să nu fie locuri de muncă mă!
După ce ne-am uitat împreună pe cerințe și pe ce locuri de muncă există, am ajuns la concluzia că se caută tineri până în 30 de ani, cu experiență de peste 15 ani și care știu să facă de toate, de la măturat pe jos până la programare. Și-n principal, se caută la diviziile de marketing. Vor să-și vândă produsele, aia vor. Chit că ei fabrică șuruburi, chit că-s camioane sau servicii de pompe funebre, ei vor să-și vândă marfa. Și pentru asta au nevoie de oameni.
Acum vreo doi ani, o prietenă tot nu-și găsea de lucru. A băgat jdemii de CV-uri, nu numai că n-o angajau, dar nici macar n-o chemau la interviu. Și s-a lăsat de căutat, s-a dus cu o prietenă la un erotic massage saloon bucharest. Decât să moară de foame, mai bine să distreze niște străini și să-i iasă bani buni din asta. Și-a lucrat acolo aproape un an. Își făcuse banii pentru datorii, pentru mobilat casa, zugrăvit, o mașină SH și vreo 3000 de euro puși la bancă.
O lună nici n-a trimis vreun CV ceva. Apoi a trimis trei, așa în joacă. Ei bine, nu știu cum naiba, că două firme a chemat-o la interviu și au vrut s-o angajeze. Și s-a dus la aia cu trebă puțină de făcut, făcut cafele și trimis mailuri. Secretară la nu știu ce firmă de construcții. Acum ia 2000 lei pe lună și se plictisește la muncă.
Nu știu cum eu de nu dau de-o chestia d-asta. Să stau într0un birou unde să pierd vremea, să mă dau pe net, trimit câteva mailuri STAS și la final de lună iau salariu. Cred că e serviciul ideal ăsta.
Ba nu, mint. serviciul ideal e ăla în care tu stai pe litoral 9 luni pe an, iar la muncă merg treburile ca pe roate. Adică să fii patron. Alții să muncească pentru tine (pentru firmă), toți să aibă salarii bune, iar tu să fii bine-merci departe de birou, de stres.
Și da, există și așa români la noi în țară. Fără să se ducă în Italia sau Spania la cules de cpșuni sau șters bătrânii la fund, fără să-și tocească neuronii gâtuit de cravată într-o multinațională. Numai că trebuie să ai cap. Unii îl au și-și fac rostul lor, alții nu și toată viața vor lucra pentru alții.
