Lucrez mult acasă, pe calculator. Cum laptopul meu e un jaf care nu mai merită să fie reparat, folosesc un calculator fix. Nu-i mult mai bun, dar cel puţin funcţionează. În cele din urmă, aş vrea să înţelegeţi de ce am nevoie de un scaun de birou cât mai confortabil, în care îmi pot relaxa trupul chiar şi în timp ce lucrez. Mi-am cumpărat un fotoliu directorial, cam scump, cred, dar cum nu-l achiziţionez foarte des, m-am gândit că merit să mi-l fac cadou. Mi l-am oferit şi l-am primit cu mulţumiri. Desigur, l-am folosit zilnic, însă după ani buni, i s-a stricat cilindrul. Azi veţi vedea odiseea cilindrului pentru fotoliu.
Fotoliul meu nu mă mai suporta, se lăsa până jos cu mine cu tot. În aceste condiţii, eu de ce l-aş mai fi suportat? Lucrurile erau clare, nu ne mai suportam reciproc, dar aveam nevoie unul de celălalt. Eu nu mai aveam pe ce să-mi odihnesc trupul şi lucram greu la calculator şezând pe alt scaun, mult mai incomod, iar fotoliul avea nevoie de cineva care să-l repună pe picioare, ca să nu fie aruncat la gunoi.
Cum fotoliul, din motive obiective, nu putea face nimic, eram nevoit să găsesc eu însumi o soluţie. Prietenul nostru, internetul, ar fi trebuit să mă scoată din impas, dar s-a încăpăţânat să nu găsescă personal calificat pentru a repara fotoliul. Desigur, n-avea rost să caut pe cineva priceput printre tâmplari sau tapiţeri, ci mai curând printre lăcătuşi-mecanici. Am dat mai mult de o duzină de telefoane, însă n-am găsit decât lăcătuşi apţi de a sparge uşi. Nimeni nu ştia să repare un cilindru hidraulic.
În acest caz, trebuia să înlocuiesc mecanismul stricat. Am presupus că-i vorba de un cilindru pneumatic. Nu părea să fie hidraulic, fiindcă dacă pierdea lichidul, ar fi trebuit să fie baltă sub fotoliu, ceea ce nu era cazul. Şi dă-i, şi caută, şi caută, şi dă-i. Şi am luptat, şi am dat telefoane până m-am plictisit. Internetul nu era capabil să-mi indice o adresă sau un număr de telefon la care să găsesc pe cineva gata să-mi ofere un cilindru pentru fotoliu.
Am intrat întâmplător pe site-ul unui forum în care se vorbea, vezi bine, chiar despre repararea fotoliilor precum al meu: reglabil pe verticală şi oscilant pe orizontală, cu posibilitatea de a-l bloca în orice poziţie. Un intrenaut care avea acelaşi păs scria că nu găsise nici el un “reparangiu” capabil şi nicio piesă de schimb acătării. În disperare de cauză, a apelat la un mecanic, care a făcu o improvizaţie cât de cât mulţumitoare, înlocuind cilindrul cu o ţeavă de oţel.
Fotoliul nu mai era reglabil în niciun fel, dar se rotea şi omul se putea aşeza pe el şi era aproape mulţumit. Inspirat de păţania lui, mi-am zis că ar putea fi pildă pentru mine, aşa că am căutat eu însumi o ţeavă potrivită pentru a înlocui cilidrul, pe care urma s-o scurtez atât cât aveam nevoie. Greu de crezut, dar în România anului 2015 n-am găsit niciun magazin din care să cumpăr o ţeavă din oţel cu diametrul potrivit. Mă gândeam să mă duc pe un şantier, poate găseam acolo ce-mi trebuia, dar nici şantier nu ştiam unde aflu.
În cele din urmă, căutând în piaţă cu totul altceva, am văzut un făcăleţ de întins coca şi m-a dus cu gândul la ţeava pentru fotoliu. Poate avea diametrul potrivit. Cum aveam asupra mea o ruletă, gândindu-mă că voi găsi o ţeavă metalică, am măsurat diametrul făcăleţului din lemn şi am văzut că era puţin mai gros decât aveam nevoie. L-am cumpărat, l-am şlefuit şi l-am montat la scaun. Era prea lung, aşa că l-am scurtat. A ieşit mai scurt decât ar fi fost ideal, dar mergea.
Am folosit fotoliul aproape o săptămână, timp în care lemnul făcăleţului s-a tot ros şi şezutul cădea într-o parte, oricum aş fi stat pe el. Devenise un chin să stau aşezat pe el şi l-am aruncat într-o debara. Ar mai fi stat şi acum în beznă şi praf, printre alte troace, dacă nu trecea pe la mine Augustus, un văr de-al meu pe care nu-l mai văzusem de multă vreme. Din vorbă în vorbă, i-am povestit odiseea reparării fotoliului meu, mai bine zis a încercarii de reparare.
A râs scurt şi mi-a indicat site-ul unui magazine online la care puteam găsi cilindri hidraulici. Nu-mi venea să cred: îmi oferea pe tavă soluţia problemei mele, pentru care mă zbătusem atâta vreme?! Augustus a interpretat greşit perplexitatea mea şi s-a grăbit să adauge că apelase el însuşi la acest magazin şi era foarte mulţumit de profesionalismul celor de acolo. A fost consiliat de un angajat serviabil şi şi-a rezolvat problema.
În plus, modalităţile de plată acceptate sunt numeroase: numerar, în showroom, ramburs odată cu livrarea coletului sau cu ordin de plata prin bancă înainte de livrare. În condiţii normale, taxele de livrare sunt calculate de firma de curierat, în funcţie de greutatea şi volumul coletului, dar pentru comenzi mai mari de 450 de lei, cazul lui, transportul este gratuit. Acum nu mi-a rămas decât să iau legătura cu magazinul care e în stare să mă scoată din impas. Deocamdată am scos fotoliul la lumină şi l-am curăţat de praf. În curând, va fi reparat.
