Pe tovarăşul Pătrăul îl ştia toată instituţia.
Înalt, solid, chel, cu mustăţi imense şi vârstă nedetectabilă.
Toată ziua ajuta colegii.
Să treci într-o zi prin instituţie şi auzi:
– “Tovarăşe Pătrău, iar ne face zile fripte nea Stelian de la Contabilitate…”
– “Tovarăşe Pătrău, Geta de la Cadre iar ne ameninţă…”
Pătrău le zâmbea, şi se ducea la Cadre, la contabilitate, nu stătea mai mult de 5 minte şi ieşea zâmbind:
-“Treaba e rezolvată tovarăşi, nu vă mai faceţi griji”.
Şi toată instituţia fierbea de bunăstare.
De fapt nimeni nu ştia cine e acest tovarăş Pătrău, doar că toţi se temeau de el.
Păi să vă spun de ce…
Venise în instituţie cu 5 ani în urmă, şi imediat ajutase un om cu o problemă spinoasă. I se blocase lui Georgel surfetaşul cu mâncare, şi Pătrău, cu o iuţeală şi îndemânare nebănuită i-l deschisese cu o agrafă de la Jenica din păr.
Cu altă ocazie salvase pe Codită, căţelul instituţiei de hinghieri.
Altă dată reuşise de unul singur să prindă o şleahtă de 3 bandiţi care furasesă din depozitul C al întreprinderii 125 de kilograme de fontă.
Unuia îi rupsese o mână, altuia îi spărsese 2 dinţi, iar celălalt avea clavicula ruptă şi piramida nazală zdrenţe.
La venirea Miliţiei, cei 3 bandiţi s-au dovedit a fi Irinel şi Gherase, muncitori necalificaţi şi maistrul Albu, de altfel om la casa lui, cu 2 copii la liceu.
De atunci se ştia că Pătrău e prin preajma tuturor şi face numai lucruri bune.
– Va urma –
da 🙁 de’acu’ tre’ sa astept 2 saptamani pana vii cu continuarea….
Da, să te înveţi minte 😛
Uite promit că vine mâine, ok?
ok!! abia astept!! merci inca o data pt filmul de vis pe care mi l-ai dat spre vizionare!!
Scriu de pe telefon, merge?
Ehe, i can do it 🙂