Pierdut copil

– Fată, auzi ce-am făcut azi!
– Când mă iei așa, sigur nimic bun…
– Nu mă, fi atentă! Am găsit un copil!
– Tu nu ești în stare să-ți găsești singură sutienul, de mi-l tot iei pe al meu, și-mi zici că ai găsit un copil?
– Da fată! Pe stradă!
– E clar, n-a pus nimeni afiș cu “Pierdut copil”…
– Adică?
– E copilul străzii. Zilnic vedem câțiva!
– Nu! Mergeam pe stradă și l-am găsit lângă un bloc. Plângea de ți se rupea sufletul. Are 5 ani și știe că-l cheamă George. Dar nu știe unde stă.

Treaba era serioasă, după câte se părea. Simona nu putea să fie stană de piatră. Poate Monica zicea adevărul, nu fabula ceva.
– Și unde e fată copilul?
– L-am dus la Poliție!
– Cum să-l duci mă la Poliție?
– Dar ce era să fac cu el? Să-l cresc eu? Nici n-aveam haine pentru el, nici ceva jucării…
– Pentru ce-ți trebuie jucării?
– Pentru rolul lor în viața și dezvoltarea copilului! Jucarii copii aveam de unde lua, ceva hăinuțe la fel, dar nu asta era problema. Puteam să-l ținem 3-4 zile până îi găseam părinții.
– Și cum voiai să-i găsim noi părinții?
– Puneam afișe peste tot!
– Auzi fată… Cum naiba să pui afișe peste tot? Ai bani să faci zeci de copii xerox?
– Nu… Dar acum e la Poliție.

Treaba era destul de grea. Fetele n-aveau încredere în Poliție de când fusese Simona atacată în holul blocului de un obsedat. O urmărise unul pe stradă și intrase după ea în bloc. Mare noroc a avut atunci ea cu bețivul ăla de stătea la parter. Auzise țipetele ei și ieșise c-o sticlă spartă în mână și cu ochii tulburi. Fugise obsedatul de-a rupt pământul atunci. Poliția fusese chemată, a luat declarații și cazul a fost clasat.
De aceea faza cu dusul copilului la Poliție nu i se părea deloc o idee bună. Dar era tardiv. Nu mai aveau ce să facă.

Totuși, Poliția a difuzat la televizune un material de câteva minute cu George. Se juca la secția de poliție cu polițistele și comandantul.
Cu litere de-o șchioapă pe ecran “Copil găsit”.
După 3 minue au primit telefon de la părinții care se dădeau de ceasul morții.
Erau din alt oraș, iar George se luase după vânzătorul ambulat de ziare, văzuse niște reviste colorate la el.
Și, nebăgat de seamă de nimeni coborâse din tren. Ai lui credeau că e pe hol, erau o droaie de copii acolo în excursie cu școala și-l lăsase cu ei să se joace…