Poker in the classroom

În liceu, acum câţiva ani…
Ce să facem la cursuri?
Să învăţăm, să citim, să fim atenţi la oră?
Nu tata, nici gând…
Poker fratele meu.
Aia făceam noi.

Adică eu, capul răutăţilor şi încâ câţiva colegi
Şi nu poker oricum, ci partypoker.
Adică na, poker pe dezbrăcate pentru noi copiii mici.
Ştiu că era ora de limba română (acu mă prind de ce aveam eu note mici la limba maternă…)

Şi aveam o mână… Mă, bună era…
Aveam 2 juveţi, o damă, un 7 şi un popă.
Mă şi-n loc să dau popa şi 7-le, cum voiam, dau 7-le şi un juvete.
Ca un tâmpit. Şi trag un juvete şi o damă…

Adică na, aveam în mână 2 juveţi, 2 dame şi un popă.
În loc să am 3 juveţi şi o pereche de gagici.

Şi na, am pierdut.
Şi-n frigul ăla clasic la români în orele de la şcoală, dă-ţi jos helanca nea Zwargolak…

Şi o dau jos, rămân în maieu.
Profa scria ceva acolo la tablă, Dumnezeu cu mila ce-o fi scris… Şi se întoarce.
Mă, fază de filmat şi pusă pe net.
Îi scapă creta din mână, îi alunecă ochelarii de la ochi, şi se lasă moaleeee pe scaun…
– Zwargolak, pentru numele lui Dumnezeu, îmbracp-te ce e cu tine?
– A, a, păi mi-e bine doamna, zău. Mi-e cald.
…

Toată faza s-a terminat acolo, bine că n-a dat careva cu gorna ce făceam noi, că altfel ne belea directorul.

De atunci m-am lecuit.
Dacă vreau să joc poker, intru pe partypoker şi dă-i joc tată.
Mă pot şi dezbrăca singur acasă, nu mă vede nimeni.
Acu-s numa în chiloţi când scriu aceste rânduri…