Să mă cac în ei de conducători…

Era o poantă bună:

Dumnezeu şi Sfântul Petre stăteau de vorbă.
Sfântul Petru: Doamne, la toate ţările Ai dat la unele mai mult, la unele mai puţin, dar în România Ai dat şi ape frumoase, limpezi, grâne înalte, pământ roditor, dealuri verzi, copaci falnici, toate foarte bine, mii de bogăţii Le-Ai dat…
– Aşa e, Petre, însă să vezi ce popor le dau…

Am ajuns în vremurile astea. Demult, de după 1600.
Cum s-a dus naibii Mihai Viteazul, ţara s-a dus pe pulă încet încet.
Chestia e că toţi stim şi nu facem nimic.
La revoluţia – lovitură de stat din decembrie 89, după uciderea “teroriştilor” (eu să-mi bag pula de-am văzut vreun terorist, armata trăgea în populaţie şi ne vindeau gogoşi că au împuşcat terorişti), noi am lut-o pe căi americane, occidentale, burgheze şi pizdiste.

Iete droguri, iete vindeam pământ turcilor pe 2 dolari metrul pătrat (pământ pentru care ăia bătrâni de-i mai ţinem minte din cărţile de istorie au murit ca să ni-l lase nouă), iete libertate – TRĂIASCĂ DEMOCRAŢIA. Futu-vă-n gât cu democraţia morţilor voştri cu tot.

Din ianuarie 90 trebuia stat militar.
Cu puşca lângă noi.
Dar nu neică, am găsit alinarea în FSN şi alţi comu(n)işti. Lovi-te-ar jigodia, cucuvea spurcată…

Şi iată-ne acum… Eu, care fac parte din generaţia MTV încerc să explic nişte chestii de bun simţ generaţiei magnetofon şi generaţiei internet.
Şi-s privit aiurea: “Ce pula mea zice mă ciudatu’ ăsta?”

Luaţi aminte la vorbele mele “nebune” când vă duceţi în Bamboo, Futoo, Pizdoo, şi alte localuri cu nume exotice (tot mai bine la “Căţaua leşinată” – Biliard, Darţ, Birt), când lângă masa voastră se va injecta cu heroină arhicunoscutul erou naţional al echipei de lins cururi Nelu Bâlbâitu, sau renumitul interlop Jiji Satâr.
Enjoy berea Perroni de 10 RON sticla de 0,33, în care un frustrat ca mine vă scuipă: “futu-va muma-n cur de nenorociţi”.

Hai pa şi căcare plăcută. Muie conducătorilor!