Românul fura din hotel. Și nu numai românul. Zic de om în general. Asta deoarece se gândește că dacă săpunul și șamponul tot sunt consumabile și nu li se impută, atunci de ce n-ar fi trecute la “consumabile” și paharele, prosoapele sau halatele, papucii etc.?
Pe vremuri, produsele enumerate mai sus nu erau contorizate. Asta bdeoarece aveau în depozit destule “piese de schimb”. a luat gigel un pahar și o față de pernă? nu-i nimic, scoate alt pahar și altă față de pernă din depozit. Aveam fabrică de sticlă, se făceau paharele pe bandă rulantă. Însă după ce a luat unul ceva, a luat altul altceva, a plecat unul și cu toată lenjeria. Era cineva mai cu moț ca Dorel? cine venea la el în vizită vedea că are lenjerii pat hoteluri în toate camerele:
– De unde le ai mă nene, că eu n-am găsit. Uite de frumoase sunt…
– Sunt prieten cu Costel de la fabrică. Mi le dă pe nimica toată. Mă știu cu unul de face rost de flori de grădină. Și ăla, stând la țară are nevoie de cuie. cuie de care fac eu rost de la muncă fără probleme. Schimb pe schimb, mă descurc.
Se descurca… Încărca bagajul cu produse din camera de hotel. După un timp, au început să dispară pe badă rulantă lenjeriile, perdelele, paharele etc. Asta până i-a venit unuia o idee.
– Trecem pe o foaie pe care trecem toate lucrurile care se află în cameră.
Și când pleacă omul din cameră, vine femeia de serviciu și verifică dacă toate bunurile sunt la locul lor. În caz contrar, se anunță la recepție și clientul care-a băgat mâna până la cot rămâne fără buletin până nu scoate produsele sau le plătește.
– Tovarășe, puteți verifica, vă rog, dacă ați împachetat cumva și prosopul de baie, precum și tabloul de deasupra patului?
– Ah, mă scuzați. Uitele, erau chiar aici… Doamne, cum le-oi fi pus și pe astea în bagaj?!
Și așa se poate termina treaba elegant. Și uite așa, s-au învățat să pună mâna pe lucrurile de valoare din hotel. Nu vă gândiți că un prosop sau un cearșaf e un capăt de țară. Dar să plece săptămânal produsele din jumătate de camere, hotelul ar ajunge cu pierderi masive de capital.
Și cu ocazia asta, să vă învăț ceva ce, poate, nu faceți cu toții când ajungeți în camera de hotel: verificați cu atenție lista cu ce produse aveți în cameră. Lista e pusă ori în sertarul noptierei, ori pe masă, ori lipită pe ușa dulapului. Și vezi dacă ai două pahare cum scrie pe foaie, dacă ai două scaune de balcon… Anul trecut, ajunși la mare, ne uităm și vedem că n-avem decât un scaun pe balcon. Și-l vedem abia dimineața, când s-a dus nevastă-mea să-și fumeze țigarea. Toate celălalte balcoane aveau două scaune, numai noi unul singur. Așa că am anunțat recepția:
– Da, mulțumim. Știm, vă aducem imediat unul.
Și-a venit o femeie de serviciu cu un scaun și două beri. Care lipseau și alea din frigider. Nu vă gândiți că asta se întâmplă cu regularitate, însă nu vrei să fii tocmai tu excepția care confirmă regula.
Însă tot vorbind de chestiile astea, mi-am adus aminte de niște români care au plecat cu plasma din cameră, lăsând în locul ei o copie de plastic. Nu știu cum au știut ei cum arată TV-ul din cameră, cert e că femeia de serviciu n-a observat că televizorul e doar o bucată de plastic, așa că hoțomanii au ajuns acasă c-o plasmă ca nouă.
