Tag Archives: concurs
Laptop din criptă
Groparu, după ce-a făcut nişte săpături deloc arheologice, a pus-o. A pus-o de un concurs.
O iniţiativă lăudabilă, atât a lui, cât şi a ălora cu laptopul. Adică Evocumputers.
Fără alte introduceri deloc hazlii, dar pline de căscaturi plictisitoare, dau drumul poveştii mele.
Era prin 1990. În filmele americăneşti pline de sânge, droguri şi Rambo, am observat eu o chestie.
Era aşa o cutie, de se deschidea pe la jumate, aşa cum îmbetim noi banii.
Ei nene, americanii ăia ziceau laoptop la cutia aia. cică avea calculator în ea.
Nu, nu calculator d-ăla deţi calcula radical din 6543,736.
Nu nene, era calculator d-ăla ciumeg.
Se conecta la net (cu browserul Netscape), citea e-mailuri, puteai să scrii bă nene la el! Adică dă-o naibii de maşină de scris (încă deţin una), totul era făcut electronic.
Asemenea grozăvie nu văzusem… da, decât în filme.
Apoi anii au trecut, eu ştiam că aparatul ăla minune, laptop s-a perfecţional, s-a subţiat, cu timpul de la floppy a trecut la cd, apoi la dvd (mai departe nuş ce drac de tehnologie mai au astea, blue ray ori ceva) şi m-am trezit în 2007.
Atunci am făcut pasul de a-mi lua şi eu un laptop d-ăla. Râvnisem la el de când eram mic (singura jucărie pe care n-am avut-o fiind mic a fost un skateboard).
Şi luat-am laptopul. Un IBM t30, pe care-l am şi acum. Fără ba(c)terie, fără hard, cu ecranul care nu stă vertical, cu mousele lipsă şi cu firul de alimentare cu probleme (sau mufa are probleme – nu ştiu).
Deci acu am laptop. Vechi şi nefuncţional.
Când plec în concediu la ce mă uit eu oare?
La TVR 1? Exclus!
De plecat în concediu nu voi mai pleca, asta pentru că nu muncesc.
Laptopul a mers fără probleme 4 ani. Până a picat hardul.
Îl luasem cu ecranul bulit şi cu bateria aia care era acolo doar de formă.
Acu n-am găsit hard pt. el, decât la preţuri imense (un hard IDE de laptop e foarte scump).
Acu să mai mă roage careva să-i arăt pozele sau filmările făcute, că nu mă duc cu stickul nici bătut.
Cât despre scris… Rar de pe telefon, în principal de acasă.
Cea mai amuzantă păţanie s-a petrecut la mare. Am plecat cu gagica la Vama Veche, cu cortul.
Nu puteam să las laptopul în cort, că ni-l fura careva.
Aşa că îl căram după mine tot timpul. Seara la bar se făcea roată lumea în jurul meu să se uite la need for speed underground.
Ştiu că un norvegian (oare ce naiba căuta ăla la Vama Veche, că-n afară de drogaţi şi curve nu era nimic) mi-a luat 2 beri, numa să-la las şi pe el să se joace niţel. I-am cerut a treia bere când s-a băgat să-şi verifice e-mailul. Cu ocazia asta am aflat că şi barul avea wireless şi laptopul putea să navigheze pe net.
După 3 zile eram anchilozat de spinare, tot cărând geanta aia cu laptopul.
Într-o noapte, beat mangă fiind, am zis să vedem un film. Foarte frumos.
Cum luasem de acasă şi vreo 10 cd-uri cu filme, hai să ne delectăm. Împrumutasem o baterie de la cineva, deci mergea fix cât un film curentul.
Ce vorbeţi mă băiatule, din 10 cd-uri numa 3 le-a citit. Două din alea 3 nu aveau subtitrare.
Aşa că ne-a rămas nuş ce film de groază, parcă Shutter. Ori ceva de genul.
Să tot fi fost vreo 2 noaptea. Eu beat de nu vedeam bine. Nici a mea gagică nu era mai trează. De somn…
După 1 minut de film, am pus pauză să mă duc la toaletă. Adică fix pe cortul din spatele nostru. Am verificat prin urlete că nu-s acolo şi le-am lăsat băltoaca la intrare.
M-am întors. Mă, aşa film de groază n-am văzut.
Poas să fie cu monştii, bampiri, Zwârgolaki, nu mă sperii.
Mă ăla era cu ceva stafie, cu ochii negru şi părul negru.
Într-o cadă plină cu cerneală neagră. Mă, ceva de speriat.
Aşa de tare m-am speriat încât am dat afară. Nu pe mine din cort.
Am dat afară cele 7 beri şi chipsurile alea.
Rău mi-a părut de chipsuri, că erau cu gust de bere barbeque.
Când am izgonit berile şi chipsurile, fără să vreau am ţintit monstrul ăla din ecran. Nuş cum de-am avut reflexe să iau laptopul în braţe şă-l pasez gagicii în braţe. Am deşertat berile în geanta de laptop, peste cd-uri.
Mă uit la asta a mea, şi mă ridic în picioare, rupând fermoarul de la intrare şi fug.
A mea era plină de sânge. Băi, ca-n filmul ăla, nu altceva.
Ce făcusem… Când i-am pasat laptopul în braţe, nu m-am uitat să văd dacă-l depun în mâoni, în bune condiţii. Aşa că i-am spart arcada. Cică nu loviţi femeile! Păi dacă pune botu’ în loc să pună mâna…
M-am trezit instantaneu din beţie, gagica din somn.
Hai în mare să te speli. Leucoplast nu aveam la noi, că nu iau niciodată aşa ceva. Când fac bagajul iau numa cuţite, pistoale, camera de filmat, laptop, telefon, incarcatoare, cd-uri, ceasuri, inele etc.
Ba am plecat într-un an fără slip că nu mai avea loc…
Aşa a fost noaptea aia de pomină. Undeva prin august 2008.
Acu nici măcar bateria aia n-o am la el şi s-a dus şi hardul
Adică da, laptopul mi-e util.
Dă-mi-l mă Gropare mie! Îţi zic unde e peşte mare care îţi sare singur în mingioc!
Maşina preferată
Aici prezint un nou concurs, unde veţi putea câştiga o tabletă Prestigio Multipad.
Toţi participanţii vor primi un tricou Lumea auto.
Ce maşină mi-ar plăcea.
Am zis-o nu o dată, ci de sute de ori, dar o voi repeta, nu mă deranjează.
Este unul din subiectele mele preferate.
Maşina mea preferată este şi va fi Dodge Charger R/T din 1969.
Cu motor Hemi big block, twin turbo, supercharged.
Poza cu maşina vedeţi aici.
Maşina este foarte frumoasă, zgomotoasă şi e o plăcere să o conduci.
Din păcate, există multe aspecte care nu mă lasă să pot cumpăra una.
Preţul este destul de măricel. 20.000 dolari una stock, 45.000 una modificată cum vreau eu.
Consumul… Trebuie să ai cistenă de benzină acasă, e însetată ceva de speriat, papă cam 16-18 litri- 100 km (varianta cu motor de 8 litri).
Consumul scade până la 10 litri/100 km la varianta de motor de 5,7 litri.
Taxa de îmnatriculare. Da, deoarece taxele la noi sunt extrem de scumpe, mă costă 7350 euro înmatricularea în România.
Păi de ce aşa scump? Maşina este din 1969, are peste 30 de ani. Apoi nu are nicio normă de poluare, Euro draci… Apoi, motorul e imens.
Ca s-o aduci în ţară şi s-o înmatriculezi şi să ai ceva benzinp, cam 55.000 euro ţi-ar ajunge.
apoi, dacă Doamne fereşte se strică ceva la ea, magazinul piese auto este departe, în America. Şi te costă mult piesele + transportul.
Aşadar, pentru noi, românii de rând, maşina asta e doar un vis frumos…
Dar, pentru că există şi un dar în povestea asta, tot lumea-auto te ajută.
Lumea Auto iti face plinul lunar! Cumpără orice produs şi eşti înscris automat în campanie! Campania se derulează lunar şi caştigătorul este extras lunar pe data de 1 a fiecărei luni.
Adică tu îţi cumperi un brăduţ odorizant şi ei te bagă în campanie. Şi ai şansa să-ţi facă plinul.
Aici e un filmuleţ cu ce poate face maşina asta de care vă spusăi:
Concurs – Roviniete.ro
Azi voi scrie despre roviniete. Sau rovignete.
Chestiile alea micuţe fără de care ori nu poţi pleca cu maşina din oraş sau din ţară.
Şi cum românul e ingenios, nişte capete luminate au creat Roviniete.ro.
De obicei nu-s eu mare fan al siteurilor de genul ăsta, poate şi pentru că încă n-am carnet.
Dar, lăsând la o parte faptul că ei îţi dau automat un Memory Stick gratuit, la intrarea în concurs, site-ul lor este chiar interesant.
Şi nu numai interesant, ci şi util.
Adică, să zicem că trebuie să pleci în delegaţie şi firma nu-ţi pune la dispoziţi maşina lor, că deh, nu-s bani.
Aşa că dacă vrei să-ţi păstrezi serviciul, trebuie să te conformezi şi să pleci la drum tocma până-n Sighetu Marmaţiei cu maşina ta.
Dar tu n-ai mai luat rovinietă la maşina ta de când? Au trecut 2 ani, de când te-ai dus în concediu la mare, nu?
Nu-i nimic. Dă click aici şi urmăreşti paşii. Selectezi maşina la care vrei rovinietă, durata pe cât o vrei (de la 7 zile la 12 luni), plăteşti on-line frumos totul şi minten primeşti e-mail cu rovinieta achizionată.
O listezi, o bagi în talonul maşinii, iei pachetul pentru drum, pupi nevasta, calci pisica pe coadă şi fugi unde are firma nevoie de tine. În Sighetu Marmaţiei.
Toţi se aşteaptă să faci o greşeală ceva, că ţi s-a spus prea din pripă, şi vor să te ardă cu ceva.
Dar tu, fiind flăcău isteţ, ai intrat deja pe Rovinieta.ro şi ţi-ai luat cele trebuincioase pentru drum.
Succes!
Cu acest post năstruşnic particip la concursul organizat de Blogawards.ro şi Rovinieta.ro.
Regulile sunt simple. Scrii ceva de roviniete, pui un link către ei şi te.ai introdus în concurs.
Cel mai bine citiţi regulile aici.
Toţi participanţii primesc automat un memory stick (nevastă-mea va fi tare încântată), iar cei ce vor să se înscrie pentru marele premiu, o super cameră de filmat full HD, trebuie să treacă http://www.roviniete.ro in blogroll cu titlul “roviniete”.
Mult succes tuturor!
Bradul de Crăciun
Bă ce n-am văzut tot anul am văzut acum.
Adică beteală, brăduţi, globuleţe, căcănele, păcănele, triciclete…
Şi deh, cum majoritatea îşi puseră poze cu bradul (iete bă a lu’ Petronela, iete ce brad mişto am, zici că e Pitt), aşa mă gândii eu dupe multe strofocări şi întinări să zic şi povestea bradului meu.
Când eram mititel, prin perioada comuistă, ai mei au luat în vreo 2-3 ani brazi naturali.
Nu de alta dar mie-mi plăceau mult cum erau ei aşa împodobiţi şi mi-era mai mare dragul să agăţ globuri în el.
Zic de numa 2-3 că după ce mă săturam de ei, prin aprilie-mai aşa (obicei ce a rezistat până-n prezent) trebuia să luăm globurile din el şi pe dânsul sărmanul să-l aruncăm.
Zis şi făcut, numă că după 2 luni de stat în sufragerie, ţi se umplea casa de ace d-alea.
Câte ace n-am luat în picioare…
Aşa că după o scurtă sfătuire între ai mei (- La anul luăm unul de plastic. – Bine!) s-a purces la cumpărarea unui brăduţ artificial. Făcut de Flaro, cine ştie câştigă. Făceau ăia de la Flaro tot felul de drăcăreli, mai aveam un breloc pe care l-am purtat 15 ani până s-a spart…
După o perioadă de aproape 20 de ani am renunţat la brăduţ (1,20 m, format din bucăţi mici de plastic) şi am luat altul.
Tot artificial, dar mare. Are 2 metri şi seamănă cu unul natural, d-ăla de la mama lui, cu multe braţe, multe ace.
Dar beleaua e că şi ăstuia îi cad acele fâşiile de plastic din care-i făcut.
Mă rog, o dată-n an e Crăciunul, chiar şi pentru 3 luni.
Iete-l în toată splendoarea lui de brad!
În modul cel mai serios spus acum, nu e făcut ca la carte. Când eram mic mi-era mai mare dragul să împodobesc la el. Cu timpul am început s-o facem fără chef, fără niciun fel de bucurie în suflet.
PĂCAT!
Astea fiind spuse, anunţ pe această cale că bradul meu participă aici la concursul de mister Brad 2011-2012.
Premiile vor consta în stick-uri de memorie (3 la număr oferite de blogatu), precum şi de 2 hostinguri, precum şi de un domeniu la alegere .com, .net, .org, + găzduire babană oferite de gsoftcentral.
Tre să mulţumim olteanului de Blogatu pentru această oportunitate.
- Zi bă Bradule şi tu merci!
- Jingăl bel, jingăl bel…
- Instalaţia mamii ei de treabă, numa neromânisme cântaţi. Un “Astăzi s-a Născut Hristos” nu ştiţi…
Publicitate Online – sau cum să te faci cunoscut!
Păi dacă n-ai blog și nu-ți arde să-ți faci, dar te vrei vedetă, trebe să faci următoarele:
1) Dacă ești femeie, bagă-ți silicoane și pozează goală. Bagă-te pe felie cu un fotbalist, de preferință cunoscut. Nu, Gică Bărneci de la FC Scuipă-n Dunăre, divizia F nu e OK.
2) Dacă ești bărbat, fă-te fotbalist. Dacă n-ai succes sau habar n-ai să joci, te poți apuca de furat sau vândut droguri.
Nu e legal, dar or să umble după tine pițipoancele și gaborii. Ăla trai nene… Adrenalină, nu jucărie.
Asta în cazul în care n-ai blog.
Dar dacă ai, te-ai scos.
De ce?
Uite niște băieți de treabă, ajutați de niște tipe bune (la suflet și nu numai), s-au gândit să ne ajute.
Ei sunt Articole-Sponsorizate.ro și aici e concursul ăsta de care tot zisăi până acum.
Treaba e simplă. Să ai scrise peste 20 de articole și să mai scrii unul folosind temele cerute de ei.
Și aia e.
Se pot câștiga multe premii. Toată lumea câștigă.
Flăcăii ăștia te ajută s-ți faci blogul cunoscut. Nu știu cum, dar am prins niște idei ca Google Adware Adwords sau naiba știe și Optimizare SEO
Asta cu optimizarea sună bine. Nu de alta, dar dacă ești o tufă de Veneția ca mine și pui poză de 3 mega pe prima pagină, apăi îți crește barba până se încarcă poza aia pe telefon de exemplu.
Echipa asta mișto te învață să pui poză la fel de mare, dar de numa 300-400k. Ei știu cum.
Na, cam asta e tot.
Dacă nici așa mură-n gură nu reușești să faci ceva, ai rupt-o-n fericire.
Adică o rupi și ești fericit.
Ca atunci când te lovești la noadă, îți vine și să râzi și să plângi în același timp…
Concurs laptop
Nu dau eu laptop…
Am citit la Răzvan că se organizează un concurs în care poți câștiga Un Nokia C3 sau dacă te apuci să scrii pe blog despre concurs, intri în tombola pentru un laptop Asus X52F-EX514D. Premiile sunt oferite de Playtech.ro și Koyos.ro.
Nu știu despre voi, dar eu chiar am nevoie de un laptop. Telefon nu, că am destule, dar laptop nu am. Am avut și l-am băut.
Și cum augustul e luna mea preferată (zi de naștere, zi de nume, cununie civilă, nuntă, plus găsit vreo 5 capace cu PREMIU de la Coca-Cola), am zis că nu strică să mă înscriu și eu în concurs.
Cine știe de unde sare iepurele laptopul…
