Tag Archives: cutit

La țară

Da, am fost la țară după nu știu câtă vreme. Nu m-am urcat în pomi, ca pe vremuri, de data asta i-am tăiat. Cu drujba…
Voiam să tai cu drujba de 19 ani… Și na că acu mi s-a împlinit visul. E MIȘTO BĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ.
Să tot tai cu drujba…

Evident, totul a fost făcut sub formă de muncă. Adică pomul după ce l-am ciopârțit, l-am tăiat bucățele de dimensiunea potrivită pentru sobă (la țară nu e gaz pe conducta trasă de le ruznaci)…

Apoi am spart lemnele. Cu toporul băi… Și nu mi-am tăiat niciun picior. Niciun deget. Mi-am adus aminte de copilăria fericită de la țară, din mijlocul naturii.
Cărat apă, tăiat lemne, făcut expediții în pădure… Ca de obicei. La mine la țară n-am mai fost de peste 5 ani. Dar și când mă duc… Acolo să vezi treabă, expediții în păduri, dormit noaptea sub cerul liber, căsuță în pom, prins șerpi și copți pe jarul de la focul de tabără aprind din 2 în 2 seri… Aia distracție…

Ca de obicei și acum am fost la țară în aceeași costumație. Bocanci de protecție, nădragi 3 sferturi de camuflaj, cuțit la brâu…
Ce e nou la costumație: șunci și ochelari de vedere.
A, plus nevastă. Care nu voia neam să tragă cu arma. Până nu i-am dat pistolul de airsoft, n-a vrut să tragă.

Poze să se vadă că Zwargolak nu minte:

Lasă că ce nu știe ea e că acum când mergem la mare, le iau pe amândouă cu mine.
Nu de alta, dar dacă vrăjmașul nu se sperie de la airsoft, de un cartuș de 9 mm cu dublă încărcătură explozivă cred că dă drumul la câțiva stropi pe el, nu?

Am băgat aici două filmulețe făcute pentru posteritate. Eu cu drujba, nevasta cu pistolul, trăgând la țintă.
A, băi, bună e berea aia Bergenbier cu lămâie. I-a plăcut și ei și tatălui meu, care nu pune strop de alcool în gură.
Plus că a fost cutia excelentă pentru țintă. Nu ca dozele alea de Dr. Pepper, care-s duble ca grosime. Zici că e tabla de pe Dacia…

Film 1 –
Film 2 –

Muntele ascuns – 4

– Pune mâna pe el frate!
– Nu, ce mama dracului vreți? se auzea vocea gâtuită de emoție a lui George.

Apoi camera se prăvăli în pomi, se izbi de o stâncă și continua să filmeze înaltul cerului.

– Ce naiba e asta? zise Adina speriată.
– Ce să fie, fix răpirea lui George.
– Bun și cum de ai tu filmul? întrebă Victor.
– Camera am găsit-o la 3 săptămâni, a aruncat-o George ca mărturie. a aruncat-o departe în hău, unde este foarte greu să ajungi. Eu am venit cu niște prieteni cătărători și am căutat-o.
Camera era spartă și se stricase. Din fericire filmul il filmase pe card. Asta e tot ce am putut salva din cameră. Doar cardul cu filmul pe el.

– Bun și cui ai arătat filmul ăsta, ai fost la Poliție? întrebară cei doi uimiți și îngroziți de toată povestea asta.
– Am fost, am depus zeci de declarații, am lăsat copie după film și nimic. Au spus sec să las prostiile că nimeni nu e răpit și că am destulă imaginație să fac filmulețe d-astea “lacrimogene” ca să pun organele polițienești pe drumuri prin munți după cai verzi pe pereți.

– Da, era evident că n-or să miște un deget, or fi și ei implicați? spuse Victor.
– Nu am idee. Și dacă ar fi, de ce naiba l-au răpit? Cine l-a răpit? Și ce-au făcut cu el? Sunt multe întrebări și din păcate nu am niciun răspuns.
– Bun, să alertăm acum Poliția să vină aici?
– Vezi dacă ai semnal, du-te pe cărare, eu aștept aici, poate mai aud ceva.

Adine fugi pe cărare, niciun om prin preajmă, parcă nici măcar o pasăre nu mai cînta. Era o liniște apăsătoare în jur. Se uită cu ciudă la telefon nevăzând nicio rețea.
Se întoarse printre rugi la băieți.

– Nu, nu am semnal, la naiba! răbufni ea.
– Atunci avem două posibilități, spuse Alex. Unul din voi, sau amandoi să meargă la cabană să cheme Poliția și eu aștept aici, sau …

– Suntem doi oameni, Cu Adina 3, întrerupse Victor discuția. Nu îi putem dovedi?
– Nu, nu știm câți sunt, ce arme au și cât sunt de periculoși. Tu ai la tine un briceag, eu am doar un box și un cuțit de vânătoare. Nu am armă de foc.
– Asta am eu! se auzi vocea Adinei.
– Cum? Ce armă ai tu?
– Tatăl meu e cadru militar, așa că am și eu pistol.
– Pff, făcu Victor neîncrezător, ai pistol și ce faci cu el?
– Până acum te voiniceai să mergi după ei, înarmat cu un briceag…
– Ai dreptate, dar știi să tragi cu el?
– Am fost campioană națională la juniori.
– Bun, ai un pistol, spuse Alex. Ia să-l vedem.

Adina își dădu jos rucsacul micuț din spinare, îl desfăcu și scoase un Glock 17 de 9mm și două încărcătoare.
– O, perfect spuse Alex. Este foarte bun. Vreți să mergem după ei?
– Da! zise Adina.
– Mda, as merge… spuse Victor spășit.
– Bun, Victor tu ia cuțitul meu, zise Alex, înmânându-i un cuțit vânătoresc cât toate zilele.
– Mama, cine ești tu, Rambo? Ce e cu iataganul ăla?
– Cadou de la unchiul meu din State. Face cuțite la comandă pentru filme, hai să mergem.

Eu merg înainte, Adina tu vino după mine cu arma pregătită, Victor tu ai grijă în spate, în dreapta și-n stânga…

Plecară cei trei pe poteca insesizabilă de după stânci. Alex cu pumnul strâns în box, Adina cu degetul pe trăgaci și Victor uitându-se în toate părțile ăn urma lor, cântărind greutatea cuțitului.

– Ajutor…

– Ați auzit? puse Alex întrebarea retorică, deoarece vocea fusese aproape de ei.

În spatele unor stânci, într-un luminiș, în mijlocul unei păduri imense, un grup de 10-12 inși se uitau la 2 fete și un băiat în lanțuri, într-o dubă.

– Serghei, fă-le injecția aia că urlă ca nebunii, spuse unu, un burtos cu pistol la brâu.

Serghei, un ruznac de 2 metri înălțime cu mușchii pe el ca pe Conan, scoase un seringă și-l injectă imediat pe băiatul care urla ca din gură de șarpe. Acesta se calmă imediat, cine știe ce drog îi injectase nenorocitul.

– Uite mă, spuse Alex cu ciudă… Uite, ca pe animale. Fetele sunt drogate moarte și ăsta țipa de l-ai auzit tu Adina.
– Da, spuse ea cu ochii înlăcrămați, ce facem?
– Mai stăm nițel să vedem ce se întâmplă, am numărat deja 6 cu arme le vedere și nu te cred dornică să omori pe careva.
– Asta așa e…

Muntele ascuns – 2

– Ajutor…

Adinei i se păruse sau chiar strigase cineva după ajutor?
Auzi zgomot de pași în urma ei. Se întoarse speriată și văzu un individ alergând și oprindu-se lângă ea.
– A strigat cineva după ajutor? întrebă el.
– Da, după tufele astea e o cărare neumblată care se continuă adânc în munte, nu știu unde ajunge, spuse ea speriată.
– Să mergem să vedem care-i treaba… Apropos eu sunt Victor.
– Adina, spuse fata.
– Hai să vedem, poate e cineva în mare pericol.

O luară prin rugile acelea, pe cărarea ascunsă, și merseră cam 200 de metri, printre niște stânci ascuțite.
După o nișă, în spatele lor se auzi o voce înceată:

– Stați pe loc…

Adina și Victor se întoarseră speriați către posesorul vocii. Era cazat chiar la cabana lor, venise cu un grup de prieteni.
Adinei îi plăcuse de el la prima vedere, dar el n-o văzuse dimineața la cazare.

– Ați auzit și voi țipătul de ajutor?, întrebă străinul.
– Da, tu ai strigat?
– Nu, vorbiți mai încet, se întâmplă ceva foarte ciudat în munții ăștia…

Evident, cuvintele lui nu avură efectul liniștitor pe care-l voia, Victor și Adina fiind mai îngrijorați.

– Ce se întâmplă aici? întrebă Victor după o pauză de câteva clipe.

– Ați auzit și voi poveștile cu cei dispăruți aici în munți?

– Da, de ce? întrebă Victor aflat în defensivă, ducând mâna la spate unde avea briceagul. Orice armă era mai bună decât nimic, la o adică, nu?

– Ei, oamenii nu dispar așa pur și simplu, spuse Străinul, ei sunt răpiți. Și nu, nu de mine, stai liniștit, cu briceagul ăla nu poți face față mafioților ăstora…

– Bine, spuneți-mi și mie ce naiba se întâmplă aici, întrebă Adina.

– Bun, s-o luăm de la început spuse Străinul. Numele meu este Alex, și acum doi ani, un coleg de-al meu a fost răpit îi munții ăștia…

– Mda, încântat, spuse Victor cu jumate de gură. Cine i-a răpit și de ce? Și de ce nu a anunțat nimeni Poliția?

– Eram ca și acum veniți la cabană vreo 15-16 colegi, trimiși de compania unde lucrăm, la un team-building.

– …