Tag Archives: zwargolak

Șapte ani de blogging?

12834827_1031891363524260_1715887819_nIată că împlinesc 7 ani de când scriu pe bloguri. În 2009 am primul articol care a rămas scris. Suntem în 2016. Au trecut anii, am albit, m-am îngrășat, m-am însurat, am scăpat de mare parte din misoginism, am devenit mai bun.
Mai bun nu neapărat în blogging, ci mai bun ca om. Sau, cel puțin, așa îmi place mie să cred.

Am scris peste 3000 de articole, unele bune, altele proaste, unele excepționale, de ce să mint? Nu puțini mi-au zis că ar trebui să scriu o carte. Am râs, spunându-le că n-am eu stofă de scriitor și că nimeni nu-mi va cumpăra aberațiile astea pe care le scot din puțul gândirii. Însă, cred că revin asupra acestei idei. Dacă toți pușcăriașii membri de partid, care nici nu știu bine să se semneze sau să vorbească limba română, tot au fost în stare să scrie peste 3 volume, ieșind astfel din pușcărie, eu de ce n-aș avea o șansă infimă?

Trebuie să vorbesc cu o tipografie și să văd care-s cererile. Pentru o cărticică, de 200 de pagini… Și zice-se că la tăierea moțului am pus mâna pe paharul de vin și pe stilou.
Paharul de vin s-a transformat în halba de bere sau în sticla de rachiu (sanchi), iar stiloul în pix de un leu apoi în tastaură.

Am deja și niște nume pentru această carte, deocamdată în forma unei idei. Chiar titlul, “Șapte ani de blogging” sună bine. Sau, mai târziu “După 10 ani“.
Rămâne de văzut ce-mi va ieși. Însă da, acum cred că voi fi și eu în stare să scriu o carte, mai ales că articolele sunt deja făcute.

Ia, țineți-mi pumnii (că de șase n-ați fost în stare și-abia am scăpat de gardă!)

Vanea vs. Zmeul

A doua zi, Zmeul se trezi înaintea lui Vanea Bnditicul.

Oricum Vanea obișnuia să doarmă până pe la 2 după amiaza, deci până și ăia de pe alt fus orar se trezeau mai devreme decât el. Căscă ochii și se uită prin cameră.

Peste tot, în jurul lui numai tehnologie. Avea Zmeul în camera aia vreo 20 de monitoare, 30 de laptopuri aranjate frumos și vreo 50 de harduri stivuite într-o laviță veche. Toate conectate.
– Clar ăsta e șefu’ la piratebay… gândi Vanea și-și trase cizmele în picioare.

Ieși afară pe prispă. Zmeul nu era de găsit. Însă în curte era masa frumos aranjată, cu bucate alese, aburinde.

Dintr-un colț calul în necheză.
– Ce e bă animal prost? se stopși Vanea Banditicul la bietul cal.
– Mărite, Zmeul s-a trezit de dimineață, m-a țesălat și mi-a lăsat vorbă să pui mâna să mănânci bine, să te întremezi. Am auzit că ați ținut-o aseară într-o veselie. El s-a dus la râu să prindă niște pește pentru deseară. Cică se întoarce la timp pentru meciul de box.

– Ah, la naiba! zise Vanea, uitasem de meciul de box. Dar na, o promisiune e promisiune, omul a fost gentleman. Auzi tu la el mă, și-a luat suplimente de pe ShopBuilder.ro! Omu’ le are cu tehnologia, nu-i prost deloc. de aia e așa plin de mușchi bine lucrați și definiți!

Se puse Vanea la masă și băgă în el ca-ntr-un spital. Mâncă toată mămăliga și toată smântâna. Și din ditamai curcanul lăsă doar o jumate de spate și ciocănelele. În rest, mâncă tot.

Se ghiftuise, acum numai chef de meci de box cu Zmeul nu avea.
– Aha, asta a fost strategia Zmeului. Să mănânc bine, să mă umflu și el să să mă poată învinge ușor. Ei bine Zmeule, nu-ți merge cu mine! răcni Vanea de se cutremurară codrii legendari.

Intră înapoi în vilă și se duse în sala de forță. Îi spusese Zmeul că luase echipamentele tot de pe ebay. Și se apucă Vanea de exerciții. Bicepși, trapez, gambe, și alte feluri de mușchi la grătar. Mai băgă și câteva linguri din suplimentele zmeului, gândind că dacă pentru ăla au fost bune, va face și el brandu’ ca Arnold!
Era mai mult decât pregătit. Își luă mănușile de box și ieși afară.
Zmeul abia se vedea în zare.
– La țanc băi Zmeule, hai să ne duelăm! îl luă direct Vanea.

Zmeul, o umbră a celui de aseară. Era obosit de la prinsul peștelui și rupt de beat.
– Stai bă ș… hâc… așa! Să mânc un pește cu mujdei și eu că-s li… hâc, lihnit! se impleici Zmeul în cuvinte.

Vanea era bucuros. Zmeul rupt de beat va fi învins imediat.

Numai că ce Vanea nu știa era că Zmeul prindea puteri înzecit de la pește. De fapt de la mujdei, dar dacă mânca mujdei gol îi provoca arsuri groaznice.

Pe loc Zmeul înfulecă doi pești îmbibați bine în mujdei și începu să se întremeze. Radia energia din el mai ceva ca din SonGoku japonezul maimuță!

– Gata Vaneo, râse Zmeul. sunt gata de epica bătălie. Își luă mănușile sale de box și o voce puternică se auzi peste codrii legendari:
– Let’s get reeeady to RRRRUMBLEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!

zwkSe luptară. Mai ceva ca-n filmele cu Rocky. Când dădea Vanea cu pumnul se cutremurau codrii, când izbea Zmeul se cutremura pământul. O ținură așa într-o veselie până seara târziu.
Vanea voia să termine odată meciul, așa că-i aruncă niște țărână zmeului în ochi și-i pocni bine c-o serie la corp urmată de câteva upercuturi bine plasate în barba falnică a Zmeului.
Acesta, Zmeul, se cutremura, încă o lovitură și era KO!

Vanea se pregăti să-i dea Zmeului lovitura de grație, când, dintr-o dată o namilă apăru în fața lui dându-i una Zmeului de-l omorî pe loc.
Vanea se uita uimit. Namila nu era altul decât vestitul Zwârgolak din Rowendhaal!

– KillSteal, mother****er! KillSteal!
– And?
– Report! Report să crape Ciprinel de nu!
– Report for bad language rânji Zwârgolak și se făcu nevăzut.

Va urma…

Vanea și Zmeul – 2

După ce îl răpuse pe Zmeu cu o singură lovitură, Zwârgolakul se făcu nevăzut în codrii legendari, lăsându-l pe bietul Vanea turbat de furie și urlând ca un apucat.

acer-ak330Zwârgolak scoase noul său telefon, un superb Acer liquid duo ak330 ajuns la el doar prin bunăvoința celor de la SoloMobiles, care străbătuseră codrii legendari ca-ntr-o poveste frumoasă, pe spatele unui imens corb, una dintre puținele creaturi care puteau trece prin codrii.
Formă numărul Spanacului și-i spuse:

– Auzi flăcău, data viitoare când îmi mai trimiti tâmpiți d-ăștia p-aici, vezi măcar de trimite-i c-o damigeană de zaibăr, un număr nou din Penthouse, ceva… Că idiotul ăla de zmeu e paranoic și face scandal dacă mă apropii de vila lui. Nemernicul are HBO și eu stau ca pustnicul. Ceva condiții n-am…

– Da mă, stai calm, totul e în regulă, îl asigură Spanacul închizând telefonul.
– Ce nesimțit, nici n-a zis nici măcar la revedere… concise Zwârgolak amărât și se retrase în hruba sa.

În acest timp Vanea se plimba dintr-un colț în altul, neștiind ce să facă. Ceva mai încolo era hoitul Zmeului. Acum rămăsese singur. Bine, mai era calul p-acolo, dar purta o discuție despre Tânăr și neliniștit cu lupii cu colți diamantați, iar Vanea n-avea deloc chef de discuții despre seriale. Cel puțin nu acum.

– Ce naiba să fac? Să-l îngrop pe Zmeu… Asta e de făcut. Dar cum?
– Trebuie să spun ceva?
– Ce să spui, o slujbă?
– Păi da, așa e creștinește…
– Păi Zmeul o fi creștin?

Vocile în capul său nu-i dădeau pace deloc. Trebuia să facă ceva. Se puse să caute pe gugăl. Cum se îngroapă Zmeii. Numai prostii, nimic concret care să-i fie de ajutor.

Dintr-o dată auzi un mormăit în spatele său. Se întoarse scoțând fulgerător paloșul de la brâu și îl repezi în direcția de unde se auzise mormăitul. Zmeul se dădu un pas în spate la fix, altfel era retezat de cap de paloșul lui Vanea.

– Ușor mă, că mă zgârii!

Vanea se uita prostit la Zmeu. Era în fața lui, viu și nevătămat.
– Cum? Ce, de când… cum?!
– Stai mă. Codrii ăștia legendari mi-au dat puteri nebănuite. M-a omorât Zwârgolak, dar eu învii de fiecare dată la loc.
– Cum, ce, de ce?
– Uite așa… Pur și simplu învii.
– Ca Nemuritorul?
– Cretinul ăla de Duncan MacLeod? Băi ăla n-a auzit de deodorant în viața lui mă băiatule. Nu-mi aduce aminte de el. I-am dat câteva șuturi și-a fugit mâncând pământul. Dar tu ce cauți pe gugăl?
– Cum se îngroapă zmeii mă nene. Nu-mi venea să te las acolo așa…
– He, stai liniștit Vanea. Stai să pun masa, avem multe de povestit.

Va urma…

Laptop din criptă

Groparu, după ce-a făcut nişte săpături deloc arheologice, a pus-o. A pus-o de un concurs.
Fără alte introduceri deloc hazlii, dar pline de căscaturi plictisitoare, dau drumul poveştii mele.

Era prin 1990. În filmele americăneşti pline de sânge, droguri şi Rambo, am observat eu o chestie.
Era aşa o cutie, de se deschidea pe la jumate, aşa cum îmbetim noi banii.
Ei nene, americanii ăia ziceau laoptop la cutia aia. cică avea calculator în ea.
Nu, nu calculator d-ăla deţi calcula radical din 6543,736.
Nu nene, era calculator d-ăla ciumeg.
Se conecta la net (cu browserul Netscape), citea e-mailuri, puteai să scrii bă nene la el! Adică dă-o naibii de maşină de scris (încă deţin una), totul era făcut electronic.
Asemenea grozăvie nu văzusem… da, decât în filme.
Apoi anii au trecut, eu ştiam că aparatul ăla minune, laptop s-a perfecţional, s-a subţiat, cu timpul de la floppy a trecut la cd, apoi la dvd (mai departe nuş ce drac de tehnologie mai au astea, blue ray ori ceva) şi m-am trezit în 2007.
Atunci am făcut pasul de a-mi lua şi eu un laptop d-ăla. Râvnisem la el de când eram mic (singura jucărie pe care n-am avut-o fiind mic a fost un skateboard).
Şi luat-am laptopul. Un IBM t30, pe care-l am şi acum. Fără ba(c)terie, fără hard, cu ecranul care nu stă vertical, cu mousele lipsă şi cu firul de alimentare cu probleme (sau mufa are probleme – nu ştiu).

Deci acu am laptop. Vechi şi nefuncţional.
Când plec în concediu la ce mă uit eu oare?
La TVR 1? Exclus!
De plecat în concediu nu voi mai pleca, asta pentru că nu muncesc.

Laptopul a mers fără probleme 4 ani. Până a picat hardul.
Îl luasem cu ecranul bulit şi cu bateria aia care era acolo doar de formă.
Acu n-am găsit hard pt. el, decât la preţuri imense (un hard IDE de laptop e foarte scump).

Acu să mai mă roage careva să-i arăt pozele sau filmările făcute, că nu mă duc cu stickul nici bătut.
Cât despre scris… Rar de pe telefon, în principal de acasă.

Cea mai amuzantă păţanie s-a petrecut la mare. Am plecat cu gagica la Vama Veche, cu cortul.

Nu puteam să las laptopul în cort, că ni-l fura careva.

Aşa că îl căram după mine tot timpul. Seara la bar se făcea roată lumea în jurul meu să se uite la need for speed underground.

Ştiu că un norvegian (oare ce naiba căuta ăla la Vama Veche, că-n afară de drogaţi şi curve nu era nimic) mi-a luat 2 beri, numa să-la las şi pe el să se joace niţel. I-am cerut a treia bere când s-a băgat să-şi verifice e-mailul. Cu ocazia asta am aflat că şi barul avea wireless şi laptopul putea să navigheze pe net.

După 3 zile eram anchilozat de spinare, tot cărând geanta aia cu laptopul.

Într-o noapte, beat mangă fiind, am zis să vedem un film. Foarte frumos.

Cum luasem de acasă şi vreo 10 cd-uri cu filme, hai să ne delectăm. Împrumutasem o baterie de la cineva, deci mergea fix cât un film curentul.

Ce vorbeţi mă băiatule, din 10 cd-uri numa 3 le-a citit. Două din alea 3 nu aveau subtitrare.

Aşa că ne-a rămas nuş ce film de groază, parcă Shutter. Ori ceva de genul.

Să tot fi fost vreo 2 noaptea. Eu beat de nu vedeam bine. Nici a mea gagică nu era mai trează. De somn…

După 1 minut de film, am pus pauză să mă duc la toaletă. Adică fix pe cortul din spatele nostru. Am verificat prin urlete că nu-s acolo şi le-am lăsat băltoaca la intrare.

M-am întors. Mă, aşa film de groază n-am văzut.

Poa să fie cu monştii, bampiri, Zwârgolaki, nu mă sperii.

Mă ăla era cu ceva stafie, cu ochii negru şi părul negru.

Într-o cadă plină cu cerneală neagră. Mă, ceva de speriat.

Aşa de tare m-am speriat încât am dat afară. Nu pe mine din cort.

Am dat afară cele 7 beri şi chipsurile alea.

Rău mi-a părut de chipsuri, că erau cu gust de bere barbeque.

Când am izgonit berile şi chipsurile, fără să vreau am ţintit monstrul ăla din ecran. Nuş cum de-am avut reflexe să iau laptopul în braţe şă-l pasez gagicii în braţe. Am deşertat berile în geanta de laptop, peste cd-uri.

Mă uit la asta a mea, şi mă ridic în picioare, rupând fermoarul de la intrare şi fug.

A mea era plină de sânge. Băi, ca-n filmul ăla, nu altceva.

Ce făcusem… Când i-am pasat laptopul în braţe, nu m-am uitat să văd dacă-l depun în mâini, în bune condiţii. Aşa că i-am spart arcada. Cică nu loviţi femeile! Păi dacă pune botu’ în loc să pună mâna…

M-am trezit instantaneu din beţie, gagica din somn.

Hai în mare să te speli. Leucoplast nu aveam la noi, că nu iau niciodată aşa ceva. Când fac bagajul iau numa cuţite, pistoale, camera de filmat, laptop, telefon, incarcatoare, cd-uri, ceasuri, inele etc.

Ba am plecat într-un an fără slip că nu mai avea loc…

Aşa a fost noaptea aia de pomină. Undeva prin august 2008.

Acu nici măcar bateria aia n-o am la el şi s-a dus şi hardul.Dă-mi-l mă Gropare mie! Îţi zic unde e peşte mare care îţi sare singur în mingioc!

 

Zwargolak pe Wikipedia!

Mai în glumă, mai în serios, Zwargolak are pagină pe Wikipedia.
“Acest articol este un ciot”, evident…

Cel puțin știu că mă găsesc pe Wikipedia când îmi cade la treaptă “Tranziția din copil zvăpăiat în Zwargolak”.
10 iau, cu felicitări și coroniță de frunză de laur (adică dafin de băgat în mâncare)…