Era o secetă cun nu se mai văzuse de ani buni, de nici scuipat nu mai aveai.
Grigore se întorcea agale de la coasă.
– Al dracului e de cald… gândi el ştergându-şi năduşeala cu mâneca murdară a cămății ce fusese odinioară albă.
Era pe la amiază şi căldura îl toropise. Bidonul de apă nu-i ajunsese nici pentru primele 2 ore. Și-așa nici umbră nu avea unde s-l lase, astfel încât apa se clocea acolo dacă lăsa bidonul în soare.
– Fânul e mare şi trebuie dat jos. Dorm și eu 2 ore, să se mai ducă din căldura asta nenorocită, apoi ies iar la coasă.
Îşi aduse aminte de poveştile bătrânilor, cu paparudele care aduceau ploaia negreșit, în urma unor dansuri.
– să nu-mi spună mie careva acum că va trebui să dansez de nebun pe câmp. Am văzut eu pe fiu-meu la cea mai vestita scoala de dans din Bucuresti, însă nu cred că latino, merenga, lambada sau ce-i mai învață pe ei acolo aduce ploaia aici în sat, își spuse singur.
– Cu cine vorbești omule? îl întrebă de peste gard nevastă-sa.
– Ete femeie, singur. Cu cine să vorbesc? De la căldura asta nici nu știu cum mă cheamă.
– Cald bărbate, cald. Îmi spunea tanti Iosefina că a mai fost așa secetă în 52, când eram noi nici.
– Ehei femeie, am îmbătrânit.
– Am îmbătrânit, Grigore, ce să-i faci?
– Am îmbătrânit femeie şi nu ne ajută nimeni la treburi. Ionel a plecat la București, cum să pună mâna el pe coasă? Noi când eram de vârsta lui…
– Şi noi am fost tineri, omule, dar ieşeam din casă, puneam o pălărie sau un batic pe cap şi-i ajutam pe ai bătrâni. Dar s-a schimbat timpurile. La sate nu mai rămâne decât bătrânii care moare unul câte unul. iar copiii și bunicii uită de ei.
– Da femeie. Auzi, am o idee!
– Ce idee? Pe căldura asta?
– Zicea al bătrân pe vremuri că paparudele erau fete, copile d-astea de la 12 la 18 ani.
– Aşa…
– N-o ducem pe Alina la dansuri la oraș?
– Doamne omule, ai nărozit! Nu ne vedem capul de treburi şi tu visezi dansuri?
– Păi, femeie. Ea acolo învață să danseze şi dansează după aia pe câmp, să dea Dumnezeu ploaie, că murim ca peştele pe sare pe crăpetea sta de căldură. S-a îngălbenit iarba femeie, de la atâta soare.
– Bărbate, multă minte ţi-a trebuit?
– Păi? Cum adică?
– Tu crezi că rezolvi ceva așa? Poveşti bătrâneşti.
– Şi atunci? Vezi că şi puţul stă să sece!
– Cică o să plouă pe seară, mi-a zis Alina.
– Telejurnalul e la 8, de unde știe ea?
– S-a uitat ea pe telefonul ăla mobil și așa a zis ăia, că o să plouă.
– Ne-am dat naibii femeie. Acu vedem pe telefoane că plouă, chiar c-am îmbătrânit.
– Hai, lasă vorbăria şi treci de mănâncă. Niște țuică vrei?
– Că bine zici. O cinzeacă, fata tatii. E-al dracului de cald…
