Știți precist filmulețul ăla cu telecomanda.
O telecomandă, două. Da, două!
Oricât de comic ar fi, n-ar trebui să râdem. E bătaie de joc.
Dar nu despre asta vreau să vorbesc.
Vreau să vă zic de telecomandă.
Știți ce e cel mai nasol când ți se strică telecomanda? Faptul că nu găseși alta la fel.
Degeaba suni la firma producătoare a TV-ului, degeaba te cerți cu ei. N-au telecomenzi de rezervă.
Așa că trebuie să-ți iei una universală.
Într-o noapte am adormit uitându-mă la TV. Nu a fost nici prima noapte, nici ultima, de ce să mint.
Însă ideea e că mi-a scăpat telecomanda pe jos. Și-a căzut fix pe papuc. Un capăt era pe papuc, un capăt pe covor. Nenorocirea a fost să fie că ăla era papuc de plajă, vechi, de prin anii 70. Unul înalt, de plastic dur.
Dimineața mă trezesc, îmi scot ochelarii de la ochi, adormisem cu ei, și mă ridic în picioare. Atunci am auzit ceva crăpându-se.
Fără să mă gândesc mi-am dat seama că era telecomanda. N-am avut bafta să fie spart doar plasticul. Nu, rupsesem în două și placa de cicuite.
Ați văzut cum arată o placă de circuite a unei telecomenzi? E chin și jale. Aia când crapă, e definitiv crăpată. Nu se poate repara nici s-o uzi cu apă vie!
Două zile am umblat de nebun prin oraș după telecomandă compatibilă. Nu exista așa ceva.
apoi am căutat pe net. Și nu mică mi-a fost surpriza când am găsit pe Electronicsil.ro una care să fie compaibilă cu televizorul no-name al meu.
Am făcut comandă și a doua zi mi-a venit telecomanda acasă.
Și cu manual de utilizare în limba romnă. După fix 3 minute de configurat am putut-o folosi.
Era prima telecomandă universală de-o aveam. Plus că am văzut că mai avea ceva ce mj-a bucurat.
Am reușit să-l enervez pe taică-meu schimbându-i de la meci la desene animate, pe ascuns.
așa se enervase încât voia să arunce TV-ul pe geam.
Și ăla era Philips, nu no-name ca al meu.
Faza bună e că am făcut schimb de televizoare după aia.
