Pe vremea când trăgeam la sapă în perimetru, pe aeroportul Băneasa, nu exista zi (sau noapte) să nu fac eu câte-o prostie. Întâmplarea de față s-a petrecut într-o noapte extrem de friguroasă de se auzeau prin stații numai dinți clănțănind:
– Brrrr, a… ateníe, patrula!
– C… con… firm! Haaaap-ciu!
Și cum în noaptea aia mi se Stricase priza din dugheană, bateriile de la telefon (aveam 4 bucăți, toate pe ducă, fiecare ținea vreo 2-3 ore) fiind și ele consumate, după ce m-am uitat la serial, hai să fac și altceva, să mai ies p-afară, să mă mai plimb, să pun sângele în mișcare.
Cu ocazia asta mi-am adus aminte, poate-mi fac curaj să văd ultimul sezon din Fringe, serial pe care l-am văzut episod de episod în nopțile de când păzeam aeroporul baștanilor. Îi zic așa, deoarece de când s-a renunțat la cursele de călători, pe aeroportul băneasa aterizau și decolau numai curse personale. Numai aviane d-astea mici de maxim 10 locuri, cu fel de fel de vedete și înfumurați, cu 2-3 panarame de le vezi pe la TV, după ei.
Și-am ieșit afară din cabină, să mă plimb. Trebuia să apară în câteva minute și patrula, să vadă că noi ne facem treaba, adică patrulare pe-o distanță de 200 de metri. Că dacă nu eram noi să stăm acolo ca popândăii, săreau teroriștii gardurile și se ușurau pe pista lor de aterizare. Ferească Sfântul să nu care cumva să mai vină și vreun nătărău cu-n tub de spray să scrie cine știe ce Doamne iartă-mă de prostii!
Afară, întuneric beznă. Bine că aveam lanterna după mine. Și ce lanternă băi nene! Și m-apuc de proiectez lumina tocmai la juma’ de kilometru la postul 8 în geam. Și-n câteva secunde-l aud pe ăla în stație, nervos nevoie mare:
– Închide bă faru’ ăla, că m-am speriat, am crezut că e patrula lângă mine!
– Da ce vere, dormeai? întreb eu cu glas mieros
– Nu, eram după tufiș!
– Băi, gata cu prostiile în stație, că vă scad 6 ore dimineață! se aude și vocea șefului în stație.
– Șefu’ culcă-te că mă treziși! Zic eu cu voce schimbată, de jurai că-i vocea ăluia din postul 10, un adormit și jumătate.
Ce vorbești. S-a pornit o ciorovăială ca-n filme, șeful dând vina pe ăla din 10 că face mișto de el, ăla din 10 se jura pe toți sfinții și toate organele genitale că el era cuminte, dormea dus, n-a vorbit în stație:
– Cum zici mă bețivule că dormi în post?
– Tu nu-mi zici mie bețiv, că nu ne tragem de șireturi, prostule!
Cam în jumătate de oră s-au terminat ăia cu cearta, mult după ce-a trecut patrula pe la fiecare în parte și i-a notat în catastif pe ăia de făceau scabndal. Mie mi-a dat “bună seara” și-a trecut la alții, atât.
