Telefonul sună.
Mă întorc pe partea cealaltă.
Telefonul persistă. Pun o pernă pe cap. Nu vreau să răspund.
Telefonul sună cu îndârjire.
Ridic nervos receptorul:
– Aloooo, Giculeee, vrem hârtie!
– Du-te mă și ia-ți și lasă-mă în pace!
– Hai bă Gicule, e urgentă treba!
– Greșeală, nu sunt Gicu!
– Cum să nu fii Gicu? Hai mă Gicuță, lasă prostiile și ajută-ne. E nevoie urgent de 5 topuri de hârtie!
– Bă nene! N-auzi că e greșeală? Și la ce vă trebuie atâta hârtie? Hârtia e scumpă, mor copacii pentru ea!
Și trântesc telefonul.
Auzi mă la ei, “vrem hârtie”, “vrem hârtie”!
Și de mă sună pe mine? Nu puteau să sune la o papetarie online? Și-și luau oamenii câte topuri de hârtie voiau! Nu, nene, trebuie să mă trezeasă pe mine. Cât naiba o fi ceasul? Uite, 7:32 dimineața…
Mă culc la loc. Mare greșeală… Că n-am scos receptorul din furcă.
După 5 minute se apucă iar să sune.
Așa-mi trebuie. Dacă nu mi-am luat un telefon cu afișaj digital, să fi văzut cine e. Așa, poate sună cineva cunoscut. Poate sună șeful! Că și ăla are niște ore de sunat… Chiar nu-mi dau seama de ce s-a supărat când i-am telefonat la 3 dimineața… Mă rog, oameni și oameni.
Așadar ridic receptorul. La capătul firului o voce suavă de damă:
– Bună dimineața! Domnul Vasile?
– Da, bună dimineața…
– Sunt Petruța Ionescu-Pop de la HKMZ Consulting.
– Așa…
– Am înțeles că aveți nevoie de hârtie!
E clar, ăștia și-au pus în cap să mă scoată din sărite!
– Nu, terminați-vă cu prostiile! Nu-mi trebuie mie hârtie!
– A, mă scuzați, atunci etichete autocolante?
– Da, acum chiar îmi trebuie vreo 3 etichete. Unul să-l lipesc pe telefon cu anunțul urgent A SE DECONECTA!
– Nu înțeleg…
– Nu-i nimic. Bună ziua!
Zdrang telefon și Petruței ășteia. Clar s-au vorbit să mă înnebunească.
Pe la 11 ajung la birou.
Costel mă ia repede de mână:
– Hai bă că ai întârziat. Hai că e nevoie de noi la producție.
– De ce?
– Cum de ce? Nu ai luat hârtie?!
– Băi, sunteți nebuni? Ce hârtie? M-a sunat un descreierat azi dimineață că voia hârtie, dar tot cerea cu Gică la telefon. Apoi a sunat Petruța…
– De la HKMZ Consulting!
– Da mă, de unde știi, întreb uluit? V-ați pus să-mi faceți glume tâmpite?
– Nu mă, ăia sunt intermediari între noi și clienți. Ăla de te-a sunat era tovarășul Pătrău de la Reclame.
– Și ce treabă avea cu mine? Și cine e Gică?
– Trebuia să fi luat hârtie de la Petruța aia mă. Și Pătrău ăla are niște probleme. Tuturor le zice Gică. Dar își face treaba.
– Bă, eu nu știu nimic de nicio hârtie! De ce mă înnebuniți de cap? ai un fasconal?
– Mă nene, se supără Coste, tu n-ai vorbit ieri cu șeful mă? Nu ți-a zis că azi trebuie să facem rost de hârtie și etichete să le dăm ăstora să facă reclamele pentru…
– Ba am fost ieri cu șeful, după program…
– Și nu ți-a zis ce trebuia să faci?
– Nu-mi aduc nimic aminte. El unde e?
– Nu știm nici noi. L-am sunat și pe el și nu răspunde…
Atunci mi-am dat seama că fusesem cu o seară înainte cu seful la Capșa. am mâncat boierește și ne-am îmbătat ca porcii. D-aia nu răspunde la telefon acum. Păi șeful când doarme, poți tăia lemne pe el. Cu drujba!
