11/11/2024

Abia mă trezisem într-o dimineață și aveam o poftă nebună de lapte rece, direct din frigider. Așa că, rupt de somn, cu ochii cârpiți, m-am împleticit până la bucătărie. Ușa era întredeschisă, iar în mijlocul încăperii taică-meu stătea nemișcat, parcă asculta ceva.
– Ce faci domne acolo?
– Băi, pute-a gaz! Tu simți?
– De la aragaz?
– Da, păi de unde altundeva?
– Gazul nu pute. tu mi-ai zis că se amestecă cu un agent mirositor, numit parcă mercantil…
– Hai domne lasă-mă cu tâmpeniile, zi dacă simți miros!

Și m-am apucat și eu să amușin prin zona aragazului. Era clar, ori avea scăpări de gaz, ori uitase careva prin vecini gazul deschis.
– Deci să nu sunăm la ușă!

aragaz-ldk-5060s-grai-ix_9369_1_1358160298Nu știu cât de adevărată e treaba asta cu sunatul la ușă. am uitat la Severin mai demult butelia pornită, iar bezmetica avea scăpări. Așa că, în 3 zile, se consumase jumătate nefăcând nimic. Putea încă de pe hol a gaz ca la balamuc. Iar eu, copil inconștient, am apăsat pe butonul de la sonerie. Aia a sunat, dar apartamentul n-a bubuit ca-n filmele de acțiune din anii 90.

Așa și acum. Trebuia să reparăm gazul. Pe cine să sunăm? În trecut îl sunam pe un unchi, însă acum e prea bătrân și prea bolnav ca să vină să ne repare nouă țeava de gaze. Și nici să dăm 100-150 lei ca să vină un instalator să pună câlți și să strângă țeava mai bine… Trebuia să ne ajutăm singurei.

Treaba era relativ simplă. Se oprește gazul, se desface țeava din aragaz, se mai dă nițel cu pânza de bomfaier așa la oha pe canelură, pe filet, se pun câțli și apoi se strânge bine țeava. Se încearcă apoi cu o lumânare aprinsă etanșeitatea noii legături. Job done!

Cel puțin, în teoreie, e treabă de 10-20 de minute și-o bere. În realitate însă… dezastru. Am observat că era într-adevăr problemă de la țeavă, nu de la aragaz, așa că până să reușim să desfacem țeava fisurată (după 20 de ani se mai strică și ele…), trecuseră bine vreo două ore bătute pe muche.
Și-n loc de țeavă, hai să punem noi un furtun de gaze special, că doar d-aia îl aveam, să putem muta aragazul prin bucătărie după bunul plac și necesități!
Ne-am dat seama că ne lipsesc scule însă. Degeaba strângeam noi cu cheia franceză de piuliță, că o stricam și alt furtun nu aveam. așa că, după două telefoane și altă oră pierdută căutând pe net, am descoperit că aveam nevoie de un clește cu contra greutate accesibila.
Nu mă întrebați ce și cum, că nu-s de specialitate. am făcut comandă apoi am mers să-l luăm de la firmă, mai ales că aveau sediul la 10 minute de mers pe jos de noi. Așa că-n jumătate de ore după ce-am comandat cleștele respectiv, aveam din nou un aragaz perfect, fără scăpări.
– Însă curățenia de după, cine-o face?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.