De prin 1992, de când am dat de muzica rock, au început să mă fascineze bijuteriile de argint.
Până când m-am însurat am purtat între 5 şi 8 inele de argint.
Media a fost cam 7.
Multă lume se uita ca la urs, dar mie nu-mi păsa. Ce BA Barracus, domne? Zwargolak.
De ziua mea, acum 2 ani, nevasta mi-a făcut cadou o brăţară de argint din multitudinea de bratari existente.
Până atunci nu purtasem brăţări de argint, aveam unele de piele cu ţinte.
Ce nu mi-a plăcut însă niciodată la moda asta a rockerilor au fost zgărzile alea de gât. Mă sperie şi acum când văd pe careva cu aşa ceva.
Parcă au scăpat buldogii din lanţ.
Timpul a trecut şi m-am ănsurat.
A trebuit să renunţ la bijuteriile de argint, că nu se mai potirvesc cu verigheta de aur.
Voia nevasta să luăm verighete de argint de pe Jewels.ro, dar am fost tipicar şi am ales de aur.
Moi voia ea şi unele de aur alb (puteam să nu renunţ la inelele mele de argint), dar după ce-am făcut unele cercetări, am rămas la aur totuşi.
Dar mi-am ales model pe care l-am vrut eu de verighetă. Mare, lată, poţi să desfaci sticlele de bere într-un mod uimitor.
Dar inele de argint mi-au rămas, când mă mai duc la ceva concerte mai îmi pun 3-4 pe mâna dreaptă şi mă rup în figuri.
Nu pe ringul de dans, pe lângă. Cu berea în mână. Sau cu berile în faţă…
Am îmbătrânit, dar mă simt bine!