Horia se urcă în BMW-ul său E39, un model vechi dar încă impunător, pe care-l întreține cu grijă. Mașina era mândria lui, o mașină cu suflet, dar în ultima vreme, motorul scotea niște sunete ciudate. Mecanicii nu găsiseră nimic grav, așa că Horia decisese să se relaxeze și să-și scoată BMW-ul la o plimbare prin pădurea din apropiere.
Era o seară răcoroasă de toamnă, iar frunzele îngălbenite foșneau sub roțile mașinii. Drumurile din pădure erau puțin circulate, și Horia își lăsa gândurile să zboare, bucurându-se de liniștea de afară. Aerul rece pătrundea ușor prin fereastra întredeschisă, iar farurile BMW-ului luminau calea din față, proiectând umbre bizare printre copaci.
La un moment dat, motorul începe să scârțâie din nou. Un zgomot ușor de frecare, dar totuși neliniștitor, îl face pe Horia să privească cu atenție bordul. Dintr-odată, lumina de avertizare a motorului clipește. Începe să-și dea seama că ceva nu e în regulă. Mașina scade din viteză fără să apese pe frână. Deși trage de volan, direcția se simte ciudat, ca și cum mașina ar fi împinsă de o forță invizibilă.
„O fi o problemă electrică”, își spune Horia în gând, dar senzația de neliniște îl cuprinde din ce în ce mai tare. Trage pe dreapta, pe un drum îngust și întunecat, și oprește motorul. În acel moment, totul devine bizar. Lumina farurilor începe să pâlpâie, iar radio-ul se pornește singur, scoțând un sunet strident, de parcă ar încerca să prindă un post fantomatic.
Încet, zgomotul se transformă într-un murmur. Voci, foarte slabe și deformate, răzbat din difuzoare, amestecate cu un scârțâit de metal pe metal. Încep să se audă cuvinte, dar nu sunt românești. E o limbă veche, străină, ca un fel de incantație. Horia, panicat, încearcă să oprească radio-ul, dar butonul nu răspunde. În loc să se liniștească, volumul crește treptat, până când pare că întreaga pădure e copleșită de acel vuiet sinistru.
Din senin, motorul BMW-ului pornește singur. Farurile se aprind din nou, dar acum, în lumina lor slabă, Horia vede ceva imposibil: un grup de siluete stă la marginea drumului, încremenite printre copaci. Încearcă să le privească mai bine, dar ele dispar și reapar, ca și cum n-ar fi reale. Inima îi bate nebunește. Simte cum aerul din jur devine rece, aproape sufocant. Aburul respirației sale devine vizibil în mașină, deși geamurile sunt închise.
Înghițind în sec, încearcă să plece de pe loc. Dar roțile par prinse de pământ, deși drumul e uscat. Apoi, unul dintre geamuri începe să se crape încet, fără niciun motiv aparent. Fisura se întinde pe toată suprafața, iar în reflexia geamului, Horia vede o figură fantomatică în spatele său. O femeie, îmbrăcată într-o rochie lungă, murdară, cu părul în dezordine și ochii goi, îl privește fix. Fără să se întoarcă, simte prezența ei din ce în ce mai aproape.
Într-un gest disperat, apasă pedala de accelerație până la podea. BMW-ul țâșnește înainte, dar drumul începe să se deformeze în fața lui. Copacii par să se înghesuie spre el, formând un tunel straniu, iar siluetele de la marginea drumului se mișcă în ritmul motorului, apărând și dispărând haotic. Pe măsură ce vitezometrul urcă, mașina începe să tremure violent, iar acea voce de pe radio devine un țipăt înspăimântător.
Deodată, motorul BMW-ului face un zgomot de explozie, și mașina se oprește brusc. Liniștea care urmează este absolută. Farurile se sting, iar Horia rămâne în întuneric total. Inima îi bate atât de tare încât simte că o să-i spargă pieptul. Încearcă să iasă din mașină, dar portiera e blocată. Și atunci, simte o atingere rece pe umăr.
Întorcându-se încet, cu o teamă paralizantă, vede din nou figura femeii, de data aceasta chiar lângă el. Gura ei se mișcă, dar nu scoate niciun sunet. Ochii ei fără viață îl privesc fix. În acel moment, Horia simte că nu mai are aer și totul devine negru.
Dimineața, când un pădurar trece pe drumul respectiv, găsește BMW-ul abandonat. Ușa șoferului e deschisă, dar din Horia nu e nici urmă. Pe scaunul lui rămâne doar o singură urmă: o pată mare, udă, ca și cum ar fi fost ploaie amestecată cu noroi, dar cerul fusese senin toată noaptea. Nimeni nu l-a mai văzut vreodată pe Horia. Mașina, cu motorul avariat, rămâne o enigmă, la fel ca și pădurea care pare să înghită oamenii ce se aventurează prea adânc.