Gigel m-a sunat zilele trecute să-l ajut să se mute.
– Păi ce bă, eu am camion să-ți car ție ditamai biblioteca, plus pianul lui soacră-ta?
– Nu mă nene, dar mai îmi dai o mână de ajutor, mai bem o bere, mai…

Apăi când a zis că e rost de băutură, am zis că acolo-i de mine. Plus că mai ajutam un prieten, făceam o faptă bună, atârna acolo la balanța binelui făcut în viață.
Și m-am dus la el.
M-așteptam să fie casa hurdu-burdu, tote claie peste grămadă.
De unde… toate erau în ordine, cum le avea zi cu zi.
– Ce-ai făcut mă? N-ai zis că te muți?
– Ba da mă, doar nu crezi ă mă mut eu singur!
– Adică? Sunt pierdut… Care-i faza?
– Nu vreau să mă chinui eu cu toată treaba mă. Am chemat echipa de la mutari mobila, ei vin frumos, și cum e casa aici așa le vor muta și-n partea cealaltă!
– Aha, bine mă, dar dacă în partea cealaltă, casa nu e la fel ca asta? Or să ți le lase pe toate anapoda!
– Nu nene. Mă ajută și cu mutari mobilier, și le vor pune unde vreau eu. aia e mișto.
– Aha, ca-n emisiunile alea la americani, de-ți ia casa pe sus și ți-o mută în alt oraș…
– E, ceva de genul ăsta. Numai că interiorul rămâne la fel, casa și orașul sunt diferite!
– Bun, și de ce m-ai chemat? Văd că n-ai nevoie de mine. Apropos, unde e berea aia că n-o văd?
– Păi fugi și ia de la magazin. Ai 6 lei la tine, da?!

 

By admin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.