Johnny se trezise în dimineața aceea cu o durere de cap insuportabilă.
– Trebuie să mă duc la doctor neapărat, nu se mai poate așa.
Își spunea asta de câteva zile bune, dar cazul dispariției Balonului de aur îi ocupase tot timpul.
Așa că se aruncă-n haine, și ieși afară din apartament.
– Uite-l! Trage! auzi în spatele lui.
Se aruncă repede la pământ în timp ce 2 răufăcători trăgeau înspre el cu focuri automate. Se ascunse repede după colț în timp ce holul blocului era ciuruit de gloanțe.
– Uite mă, au dreptate ăia că viața e un pariu continuu! Auzi tu, pariu cu viața! își spune Johnny în timp ce scosese pistolul după 
colț și trăgea după bandiți.
Cum era bun țintaș, într-un moment de respiro al mafioților reuși să-l împuște pe unul dintre ei. Celălat o rupsese la fugă.
Îl încătușă pe banditul rănit și sună la secție. Dar mașinile de poliție era deja în fața blocului.
– Aha, pesemne a sunat madam Goldberg! concluzionă el.
Ajuns la secție reuși să sustragă două gogoși imense și-a cească mare de cafea. Cică micul dejun al lui Orville. La cât băga în el grasul ăla, cele 2 gogoși nici nu se observau că lipsesc.
Telefonul de pe birou sună exact când voia să bage gogoașa în gură.
– Johnny, sunt Joe. Vino repede la colțul străzii 5 cu Williams!
Joe era cel mai bun informator pe care îl avea Johnny. Luă gogoșile cu el, se urcă-n mașină și demară în trombă.
– Cazul ăsta văd că-mi dă mari bătăi de cap…
Ajunse la colțul străzii dar Joe era de negăsit. Ca să-i treacă timpul intră la F. pariuri-X. Puse niște bani pe câinele Twisted Mist și ieși afară. Joe era de negăsit.
– Unde naiba o umbla ăsta? Mă cheamă aici la mama naibii și el nu e!
Intră în mașină și dete drumul la radio. Schimbă pe canalul de știri sportive. Pe la jumătatea cursei la care pariase, Joe se năpusti în mașină pe bancheta din spate, se întinse pe jos și-i urlă:
– Fugi, fugi, fugi naibii d-aici!
Johnny demară în trombă, c-o dubiță neagră fără numere de înmatriculare pe urmele lor.
Deodată…
Va urma
