Există oameni leneși de când e pământul ăsta creat. Însă parcă-n ultimii ani văd numai leneși în jur. Probabil pentru că mi-e casa plină de oglinzi? Lăsând gluma, vreau să vă povestesc despre cum oamenii munceau în trecut. Acum 10-15 sau 20 de ani. Chit că eram ieșiți din comunism (cel puțin așa nii se zice, eu nu-s convins de treaba asta), oamenii munceau. Puneau mâna pe lopată să-și sape grădina, să sape via, să facă un puț etc.
Însă acum? Nimic. tinerii din ziua de azi nu știu să folosească sapa, lopata, nu știu ce e aia munca. stau pe telefoane și tablete, se joacă fel de fel de jocuri făcute de alții mai deștepți, sau stau să “socializeze” pe facebook.
Adevărat zicea cineva: cu cât ești mai activ on-line, cu atât ești mai închis în casă, nu vezi om la față cu zilele.
Dar asta a fost problema tinerilor imediat de după revoluție. Să meargă la oraș. Și-așa s-a migrat către orașe în prostie, în timp ce la țară au rămas doar cei bătrâni. Care, cu trecerea anilor au îmbătrânit, s-au îmbolnăvit și au murit. Cine să sape grădina? Via? S-a uscat, n-a udat-o decât ploaia și la ce secetă a fost… Tinerii au venit la bunici doar așa în treacăt, să mai ia un porc, două găini, niște roșii pe care le-a pus bunica cu greu, apoi au plecat.
– Că e duminică mamaie, mâne e luni și trebuie să fiu la lucru.
Lucru au unii, alții pleacă prin țări străine să facă muncile câmpului, slugi la stăpâni. A, primesc salariu, nu-s chiar slugi. Într-adevăr, la 900 de euro lunar nu ești slugă, strânși ți-ți iei BMW sau Audi și când treci prin vechiul sat, nu vii neapărat să-ți vezi bunicii (pe care ești supărat, că nu ți-au mai dat bani de buzunar la pensie), ci doar să le arăți tuturor cât de șmecher ești tu și ce mult te-ai realizat în Spania, Italia sau Franța.
Însă am văzut și tineri care-și fac o viață la țară. Lucrează la oraș, dar au casa la țară, lângă bătrâni. Sapă grădina, via e udată la timp, au case frumoase, sunt muncitori. Acum câteva zile m-a sunat văru-meu să mă roage să-i caut ceva, că la el nu găsește:
– Ce-ți trebuie, mă Ionele?
– Un filtru anticalcar magnetic, te rog!
– Ce e ăla și ce face? întreb eu, neavând idee despre așa ceva
– E un filtru pentru centrala termică mă. Cum pui tu anticalcar în mașina de spălat, așa e și filtrul ăsta, să nu se umple țevile de calcarul din apă.
Am căutat omului și i-am găsit. M-a invitat să-i fac o vizită. Casă frumoasă, îngrijită, grădina plină de flori și legume, pomi fructiferi încărcați, găini și iepuri în curte.
– Mă dar văd că-ți merge plugul! Bani din Spania?
– Nu mă. Nu-i suport p-ăia de au plecat. Lucrez la oraș fac eu 40 de kilometri zilnic, dus-întors, dar de aia am mașină. Nevastă-mea e acasă, copiii la fel, că au vacanță și mă ajută la treabă. eu când ajung la 6 seara de la muncă, mănânc și încă vreo 3 ore lucrez pe la casă. Că se găsește de fiecare dată câte ceva de făcut. Uite, acum îmi pun centrală termică.
Concluzia? Se poate, se face. Numai tragere de inimă să ai. Dar deh, democrația asta ărost înțeleasă ne-a cam puturoșit!
