Pătrău, mama răniţilor – 1

Pe tovarăşul Pătrăul îl ştia toată instituţia. Înalt, solid, chel, cu mustăţi imense şi vârstă nedetectabilă. Toată ziua ajuta colegii. Să treci într-o zi prin instituţie şi auzi: – “Tovarăşe Pătrău, iar ne face zile fripte nea Stelian de la Contabilitate…” – “Tovarăşe Pătrău, Geta de la Cadre iar ne ameninţă…” Pătrău le zâmbea, şi