Covorul

Sâmbătă după-amiază. Ajung la nevastă-mea (care stă cu-ai ei până să ne luăm). Mă uit la geam, mama soacră. Zâmbesc şi mă gândesc: “Uite bă, i-am zis fetii că mi-e foame, şi acu mă pândesc când vin, să-mi dea haleul cald”. Ajung sus. Pup nevasta, salut socrul… mama soacră tot cu ochii pe geam. –

E vineri?

Bă fraţii mei (tu ăla cu bluză verde fă paşi, nu eşti frate cu mine), am impresia că azi e vineri. Apropos de fraţii mei, un banc de mi l-a zis Crazzy. S-a strâns cu nişte amici, printre care un ţigan băut. Se strâng în jurul mesei, şi tiganul zice: “Să fim ca o familie,

What The Fuck???

Deschid aici o serie de WTF-uri. De zi cu zi, cât şi imaginare (oare?) Scutec ţigănesc: “- Fă haladito, unde e ţava aia de puneam cârnaţii pe ea, că am tăiat cânele de Crăciun?” ” – Vezi mancaţ-aş că e la corcodelo… Dacă o iei, ia şi ibricu’ să pun dă cafea lu’ mă-ta!”