Ţugulea vânător vânjos

Se trezi într-o noapte Ţugulea dintr-o beţie cruntă la crâşma din cătun.
Băuse rachiu de sfeclă cu Păcală şi Tândală până îi băgase sub masă. Le făcuse şi lor felul.
După 2 pahare de rachie se ducea la wc (gaura aia din pământ plină de căcat şi flegme) şi îşi vâra degetele pe gâtlej, să dea afară băutura.
Aşa se îmbăta mai greu.
Mă rog, omu’ era inventiv…

Cum stătea el aşa pe căpiţa de fân, belind ochii în zare îşi dete seama că acu pe inima goală ar merge găitan un castravete murat, o gogonea murată, ceva murat.
Şi cum n-avea pus nimic la murat, îşi aduse aminte că ursul avea nişte castraveciori cornişon puşi în găvane imense, puşi la murat încă din vară.

Tot gândindu-se el, băgă de seamă că trebuie să-şi calce promisunea făcută părinţilor, şi va fura.
Nu de alta, dar era duşman la paloş şi topoare cu ursul, de când îl bătuse ăla la skandenberg în urmă cu ani buni, pe când erau amândoi colegi de bancă în clasa I.

Aşa că va trebui să fure nişte castraveciori, pentru a-şi potoli focul şi gustul oribil din gură şi din gâtlej.

Îşi trase opincile Nyke în picioarele împuţite, haină Shtefaneel pe pieptu-i de tablă ordinară, luă paloşul bine ascuţit în sânge de lipitoare fosforescentă şi porni la drum către bârlogul ursului.
Ştia că ăla hibernează pe timp de iarnă. Merse ce merse şi ajunse la rezidenţa ursului. Se feri de camerele de luat vederi, de senzorii de mişcare, şi se strecură în cămara încăpătoare a lui Moş Martin.

Printre postere cu femei despuiate, aparate de foto furate şi cărţi de credit false, văzu şi mâncarea. 3 copane de struţ, 2 viţei aproape întregi, 3 kile de mălai pt mămăligă, şi 65237 de găvane de castraveciori muraţi.

– Oho mămucă! exclamă el plin de mirare, cu ochii cât cepele la un poster cu Pamela pe barcă…

Se puse omul la masă, luă o ciozvârtă de viţel, şi o farfurie de castraveciori, şi se puse pe mâncat.

În timpul ăsta ursul nu hiberna.
De când îşi băgase centrală proprie, luată în rate de la Baltecs, avea în bârlog peste 24 de grade, aşa că hibernarea nu era o idee prea bună.
Se strângea iarnă de iarnă cu fraţii şi cumetrii lui şi-o ţineau într-o beţie noapte de noapte.

Moş Martin se ridică de pe canapeaua din piele de struţ, puse pauză la Play Station, şi le spuse curvelor flăcăilor cu care era că se duce s-aducă nişte castraveciori muraţi (gând la gând cu bucurie cu Ţugulea) ca să meargă mai bine vodka Pizdronscaya cu alunele prăjite.

Merse la cămară, se băşi în faţa uşii şi intră.

– Ah! mama mă-tii de pușlama, vii să furi? izbucni el când îl văzu pe Ţugulea
-… (continuarea în episodul următor)